Constat stupefiat că n-am mai scris de multișor pe-aici. Nu pentru că n-aș fi avut ce povesti, ci din lipsă de timp. A fost un concediu bogat și frumos în august, a fost un septembrie încărcat cu deplasări “în interes de serviciu” și hârțogăraie cât cuprinde, că așa-i la început de an universitar. Au trecut toate (unele chiar prea repede), drept pentru care am revenit în zona de confort (oare o fi comfort? sau doar comfortabil?) numită simplu “Food and Beyond…”. Ce, cum și cât am mâncat în lunile trecute fără postări, vorbi-vom de-acu’ încolo, că iarna se anunță lungă… Deocamdată vreau să vă povestesc despre o mâncărică încropită ceva mai devreme pe axa timpului, undeva prin octombrie 2013. Și atunci, ca și acum, se deschisese sezonul la varză proaspătă.
Ce vă trebuie?
- O varză mică și îndesată, să tot aibă un kil, un kil și ceva;
- Un praz verde (fără “adio” în față), nu prea mare;
- O legătură de cimbru verde și proaspăt;
- 2 linguri de ulei vegetal – poate fi din cel obișnuit (floarea-soarelui), dar poate fi și ceva mai hipsteresc: din sâmburi de struguri, par egzampăl;
- Un praf de chilli (adecătelea ardei iute uscat și măcinat);
- Un praf de piper mozaic (cu accent pe ultima silabă, pentru a nu fi confundat cu religia omonimă);
- Două (poate trei) prafuri de sare (asta depinde de gustibus et tensio L.);
- Apă – 2 căni sau 0,0005 metri cubi (cunoscut fiind faptul că într-un metru cub încap cam o mie de litri);
- Una (poate chiar două) conserve mici (la 80 g bucata) de pastă de tomate cu 24 – 28% S.U. (adică substanță uscată, apud vocabularul inginerului de industrie alimentară).
Garnitura 1:
- 5 – 7 felii de șuncă țărănească (sau echivalentul acesteia în porcării afumate)
Garnitura 2:
- 2 bucăți de cârnat cabanos (înlocuibil cu aproximativ 72,354 g de cârnat de casă, bazat majoritar pe carne de porc, ori combinații gen: porc + vită; porc + oaie; porc + oaie + vită)
Garnitura 3:
- Măcar 50 mL pălincă, de îngurgitat înainte
Garnitura 4:
- Niște vin roșu și sec: volumul minim 187 mL, cel maxim echivalent cu 0,7 mL etanol pur per kilogram-corp (calculați voi singuri cât înseamnă asta), întru facilitarea alunecării preparatului prin tractul digestiv.
Cum procedați?
Mai întâi, tăiați varza. În sferturi. Eliminați cotorul și frunzele de la suprafață. Tocați-o și sărați-o (de data aceasta, în ordinea pe care v-am indicat-o!). Da, PE CARE și nu CARE V-AM INDICAT-O (dacă în cartea de identitate vă apare la nume/prenume ceva gen Călin Anton Constantin Popescu-Tăriceanu + 5 – 7 soții, se acceptă și forma fără PE).
Lăsați-o la odihnă, câtă vreme căliți prazul. Cam așa:
Grijiți-vă să aveți o oală încăpătoare, în care – după ce rumenit-ați prazul în ulei – aruncați fâșiile de varză, ardeiul iute, piperul și legătura de cimbru. Și nu uitați să aruncați în oală vreo două căni de apă – nu de alta, doar ca să nu rezulte varză afumată fără afumătură.
Ați fiert/înăbușit varza cam 20 de minute. Suficient. Scoateți legătura de cimbru, că și-a făcut datoria, și puneți culoare. Adică pastă de tomate. Nu multă, doar una-două cutii mici (a câte 75 – 80 g cu 24-28% S.U.). Acoperiți și lăsați să se nădușe încă vreo zece minute. Timp în care vă ocupați de garniturile 1 și 2 (cu 3 și 4 este o altă poveste…).
Tăiați afumătura în bucăți late cam cât un policar și zvârliți bucățile într-o tigaie încinsă, fără ulei. Lăsați-o să se rumenească frumos, pe toate părțile, cam 5 minute cu totul. Scoateți-o și treceți-o în recipientul cu varza călită.
În grăsimea rămasă de la rumenirea afumăturii treceți cabanosul pe care în prealabil l-ați tăiat în bucăți nu prea mari: 2 – 2,5 cm. Rumeniți-l și pe dumnealui preț de vreo 3 minute, neuitând să-l întoarceți pe toate părțile. Cam când nu-și mai încape în piele, poate fi trecut cu succes în același recipient cu varza.
Amestecăm totul, punem un capac peste oală și-o lăsăm (se poate și fără foc) 5 – 10 minute, cât să lege prietenie aromele verzei cu cele ale cărnurilor.
Astea fiind zise și făcute, puteți de-acum să treceți mâncărica în blide și să vă aplecați asupra garniturilor 3 și 4…
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!
Pingback: Varza dulce calita, ca tot e sezonul | Bacău Expres