Tigaie aproape picantă

100Pe diverse pagini de nutriție, fitness, cure de slăbire, diete (disociate, asociate, keto, carbo, hidro …) am citit tot felul de reguli despre cum se combină și cum nu se combină diverse tipuri de alimente. Până la urmă m-am lămurit că aceste lucruri sunt scrise pentru cei care, atunci când mor, vor să fie niște morți sănătoși. Neconsiderând că fac part din această categorie mi-am permis să-mi pregătesc o mâncare “sănătoasă” pe bază de proteine, lipide și glucide de origine atât animală, cât și vegetală.

Mai întâi am încins o tigaie antiaderentă încăpătoare, cât să se poată topi în voie lipidele și rumeni lejer proteinele dintr-o bucată modestă (150 g) de piept de porc ușor afumat.

Când tigaia a acumulat suficiente lipide lichide, am mai plusat cu câteva feliuțe (până în 100 g) de cârnat tot de porc, ușor picant, pe care le-am mai rumenit vreo 2 – 3 minute.

Am “stins” apoi totul cu doi-trei cartofi prelucrați prin tăiere sub formă de rondele subțiri. Cartofii au fost în prealabil fierți în coajă, timp de 15 minute, în apă cu sare. Prin fierbere am eliminat toate grăsimile “rele” din compoziția cartofului 😉 .

După ce cartofii au început să se rumenească ușor, am venit peste ei cu o doză generoasă de piper “quattro stagioni” (alb ca iarna, verde ca primăvara, roșu ca vara și negru ca toamna) proaspăt râșnit și un vârfuleț de cuțitaș de sare (deoarece consumul excesiv de sare dăunează grav sănatății).

Pentru că din preparat nu puteau lipsi verdețurile, am introdus în tigaie doi membri ai familiei Allium: doamna Cepa și domnul Sativum. Doamna, verde, tăiată sub formă de inele, domnul, curățat și tocat mărunt, în rondele fine.

Toată tărășenia s-a petrecut la foc mediu, vreme de 20 de minute. Încă 5 minute au mai stat cu toții și cu toatele fără foc, sub capac, întru terminarea discuțiilor începute. Cât s-au odihnit am avut timp să scot castraveții de la borcan, și ei ușor picanți mulțumită ardeiului iute cu care au conviețuit întru veșnică murare. Am apucat să scot și vinul de la răcoare, o Fetească Regală seacă doar pe jumătate. Și pentru că nu se cade să mănânci numai garnitură, am mai scăpat în farfuria “de servire” și vreo trei crochete (un fel de pârjoale neajunse la maturitate) din piept de pui (din acela injectat cu hormoni și cu antibiotice) prăjite în baie de ulei (ulei de palmier, iarăși nerecomandat și blamat de “experți”). Dar, ca să nu greșesc, în farfurie am aranjat totul disociat.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

1 thought on “Tigaie aproape picantă

  1. Pingback: Tigaie aproape picantă | Bacau Expres

Leave a Reply

Your email address will not be published.