Sos de avocado impropriu numit și maioneză

De câteva ori pe an “se intră în post”. Mai dur înainte de Paște, mai lejer înainte de Crăciun, când postul poate fi asimilat cu o cură de pește. Celelate posturi de peste an sunt mult mai scurte (maximum două săptămâni), iar în restul anului se reduc la 2 zile pe săptămână: miercurea și vinerea.

Deși postul nu este (numai) despre mâncare, o mulțime de oameni, autodeclarați de religie creștin-ortodoxă, își propun în perioadele anterior menționate să se abțină de la consumul produselor de origine animală, devenind vegetarieni part-time. Cum abstinența este dificilă, uneori conducând la sevraj, unii încearcă să-și păcălească creierul. Acesta cere ceea ce știe că-i este necesar, dar și ceea ce a constatat că-i provoacă plăcere. Și atunci venim cu tot felul de artificii. Cum ar fi produsele tradițional obținute din carne, ouă și lactate care sunt înlocuite cu surogate savant înnobilate cu titulatura “de post/vegetal”: paté, cașcaval, crenvurști, șnițele, hamburgeri, maioneză, frișcă ș.a.m.d. Avem lapte de vacă, de oaie, de capră, dar și de soia sau migdale. Inventivitatea umană este fără limite în materie: am văzut mozzarella vegetală și sos Bolognese fără carne. Ce mai urmează?

100

Screen Shot 2017-10-02 at 11.32.42 AM

Caut pe Google “maioneză de post”: 324000 rezultate, “maioneză vegetală”: 59000 rezultate, “maioneză vegană”: 178000 rezultate, “maioneză fără ou”: 110000 rezultate. La simplul “maioneză” ies cam puțin peste un milion de răspunsuri în care sunt incluse și cele enumerate mai sus. O astfel de ofertă bogată nu ar exista dacă n-ar fi și o cerere pe măsură.

Am făcut și eu o “maioneză” cu avocado, fără ou. Am pus între ghilimele maioneza pentru că, în mintea mea (poate și a altora) maioneza nu poate fi disociată de gălbenușul de ou, fie el crud sau fiert. Poate și din acest motiv nu m-a dat pe spate când am gustat-o. Vorba consoartei: “e bună, dar să nu mai faci altădată”. Poate domniilor voastre v-o fi pe plac, așa că vă las mai jos ingredientele și tehnologia.

Ce vă trebuie?

  • 2 fructe de avocado (doi avocați 😉 ) bine coapte;
  • 2 linguri de muștar de Dijon;
  • ½ – 1 lămâie (doar zeama);
  • 8 – 100 mL ulei de floarea soarelui;
  • Sare, piper mixt proaspăt râșnit – după gust.

Cum procedați?

Curățați avocații de coajă. Dacă nu știți cum s-o faceți, aveți aici un filmuleț explicativ.

Treceți pulpa într-un recipient cilindric cu H > D (cu un raport de cel puțin 3 : 1), în care să vă încapă un mixer vertical (de preferință cu acționare electrică).

324

Asezonați cu sare și piper, adăugați zeama de lămâie și muștarul, apoi mixați.

325

326

Turnați uleiul în porțiuni mici sau în fir subțire, mixând totul. Când vi se pare că seamănă la consistență cu maioneza adevărată, opriți-vă din mixat.

327

Odată preparat, sosul trebuie întrebuințat și consumat rapid, întrucât se oxidează repede și își schimbă culoarea într-o nuanță pe care n-ați vrea s-o vedeți în farfuria din care trebuie să mâncați.

Dacă-l folosiți pe post de maioneză de post, fie la salata à la Russe, care devine cu adevărat de post, fie la salata Șuba, transformată astfel și ea într-un produs pentru care se dă derogare de consum în post (termenul acreditat de BOR este “dezlegare”) întrucât conținepește, de la mine aveți o dezlegare și la tequila, conațională cu avocado.

329

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Leave a Reply

Your email address will not be published.