Salată picantă de ouă cu ton

La români, marile sărbători religioase – Crăciunul și Paștele – au, de regulă, patru faze:

Faza I – Postul

Mai scurt sau mai lung, postul dinaintea celor două mări sărbători are o componentă alimentară importantă: bunul creștin ortodox nu mai pune gura pe carne, lapte, brânză, ouă (exceptând “dezlegările” de rigoare la produse piscicole), având grijă să evidențieze acest lucru ori de câte ori are ocazia, în special pe rețelele de socializare, prin contribuții de genul: “Suntem în Post”, “Nu ne mai ispitiți cu astfel de bunătăți, nu știți că este post?” ș.a.m.d.

Faza II – Îmbuibarea

Odată ridicat embargoul asupra produselor de origine animală, bunul creștin ortodox începe să bage în el, după caz, sarmale, piftie, caltaboși, cârnați, șorici, ouă fierte, salată boeuf, friptură și drob de miel, cozonac, pască, toate stropite din belșug cu țuică, rachiu, pălincă, vin (de-ăla bun, “natural”, de la țară, nu făcut din prafuri) și alte lichide mai mult sau mai puțin alcoolizate. Premergător acestei faze, există acea etapă zisă și “Pregătitoare”, în care gospodinele (uneori și gospodarii) nu mai prididesc cu coacerea, fierberea, prăjirea (completați voi cu alte operații specifice din domeniu) mai sus amintitelor produse finite. Tot aici se pot include și acțiunile conexe sportului nostru național (dacă v-ați gândit la oină ați greșit profund), bătutul covoarelor.

Faza III – Dureroasa trezire la realitate

Se manifestă, de regulă, prin îngurgitarea unor doze masive de Triferment, Colebil, Digex și alte “suplimente alimentare” sau “dispozitive medicale”, ori prin consumarea unor volume importante de zeamă de varză (moare), apă minerală carbogazeificată ori sucuri de fructe. Asta în cel mai fericit caz. În cazurile mai puțin fericite urmează vizitele la UPU, fie cu mijloace proprii, fie cu ajutorul serviciilor disponibile prin 112.

Faza IV – Limitarea pagubelor

Cunoscută în literatura de specialitate ca “damage control”, operațiunea are drept scop salvarea de la tomberon a ceea ce a rămas în urma festinurilor. Pe motiv că “așa se cuvine” / “așa-i tradiția” / “așa-i creștinește” / “să nu ne râdă vecinii”, la astfel de evenimente se pregătește uneori și cu 400% mai multă mâncare decât ar fi necesar, incluzând în necesar și surplusul consumat care ne duce din Faza II în Faza III.

Între două treimi și trei sferturi din ceea ce se pune pe masa de sărbătoare rămâne (aproape) neatins. Cam cum se întâmplă la nunțile la care majoritatea nu mai pot mânca friptura – de obicei un duo de pui și porc acompaniat de cartofi gătiți în varii moduri, “buchet” de legume și salată de murături – și tortul după ce au ras “aperitivele” din 13 – 17 “piese”, sarmalele și “gustarea caldă”.

Excedentul acesta de preparate, în majoritatea cazurilor ia calea ghenei de gunoi (la “resturi organice” sau “gunoi menajer” pentru cei care colectează selectiv deșeurile) sau ajunge în troaca lui Ghiță (în cazul fericit în care locuiți la țară și dispuneți de 1 până la 5 Ghiță în bătătură – peste 5 nu vă permite domnul ministru cu oaia).

Ar mai fi și varianta congelării, aplicabilă anumitor produse: friptură, sarmale, cozonac, chiar și borș. Atenție: congelați preparatele în porții mici, cât se mănâncă la o masă. Odată decongelate, produsele nu se mai recongelează, pentru a nu vă expune riscurilor unor toxiinfecții alimentare.

Cum ouăle roșii rămân invariabil după sărbătorile pascale le puteți valorifica sub formă de ouă umplute, ori sub formă de salată de ouă.

_116

Un model de salată de ouă cu ton găsiți mai la vale.

_103

_104

_105

Ce vă trebuie?

  • 4 – 6 ouă fierte tari (exprimate în ouă medii de găină – eu am pus 4, la care am mai adăugat și 5 sau 6 ouă de prepeliță);
  • 2 cutii mici (80 g/bucata) de ton în ulei;
  • 2 – 3 linguri de muștar de Dijon (salata o să iasă picantă; dacă o vreți mai puțin picantă, folosiți muștar clasic sau amestec de muștar clasic cu muștar de Dijon);
  • 4 – 5 linguri de maioneză;
  • ½ lămâie – doar zeama;
  • 1 linguriță de tarhon uscat;
  • 1 legătură de pătrunjel verde;
  • Câteva boabe de piper roșu (opțional, pentru decor);
  • Sare, piper – după gust.

Cum procedați?

Curățăți ouăle de coajă. Poate fi un proces destul de enervant, mai ales dacă ouăle sunt vopsite, iar vopseaua de pe ele se ia (adică se transferă atât pe mâini, cât și pe albușul ouălor). Pentru “damage control”, încercați soluția arhi-răspândită pe net inspirată probabil de morile cu bile sau cojitoarele pentru lemn din industria celulozei: puneți oul într-un borcan de 800 mL cu puțină apă – vreo 20 mL, închideți etanș borcanul, apoi scuturați-l energic, măcar 1 minut. Conform documentației internetice, coaja ar trebui să cadă de la sine. În cazul ouălor vopsite, acest “de la sine” nu prea funcționează, fiind necesară și intervenția manuală.

Separați gălbenușurile de albușuri.

_101

_102

Tocați mărunt albușurile.

_111

Într-un castron (bol) încăpător, sfărâmați gălbenușurile folosindu-vă de o furculiță. Metoda este rapidă și eficientă.

_106

Scurgeți uleiul din cutiile de ton și adăugați tonul peste gălbenușurile sfărâmate.

Asezonați cu sare, piper și zeamă de lămâie.

_107

_108

Adăugați în bol (nu neapărat în această ordine) muștarul Dijon, maioneza și tarhonul uscat mărunțit (îl frecați între palme). Omogenizați amestecul.

_109

_110

Adăugați în amestec albușurile tocate și pătrunjelul verde, în prealabil spălat, scurs și tocat. Amestecați cu nădejde până la omogenizare, ornați (sau nu) salata și dați-o la rece.

_112

_113

Se servește rece, pe felii de pâine integrală sau baghetă prăjită. Se poate decora cu câteva boabe de piper roșu pentru pata de culoare și contrast cromatic.

_114

_115

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

2 thoughts on “Salată picantă de ouă cu ton

  1. Pingback: Salată picantă de ouă cu ton | Bacău Expres

  2. Pingback: Cum valorificăm ouăle fierte de la Paște | Food and beyond…

Leave a Reply

Your email address will not be published.