Punem și noi ceva pe masă la intrarea în douăzeci-douăzeci ? – de data asta pe bune!

Dacă în introducerea la acest articol vă povesteam cum petreceau românii de Revelion înainte de 1989, să vedem ce a venit după. Dar nu înainte de a privi asta:

Obiceiul petrecerii la restaurant a rămas. Chiar dacă meniurile s-au schimbat, oferta s-a diversificat și prețurile au crescut. Au apărut open barul pentru băuturi și candy barul pentru dulciuri. Meniul de mai jos costă “decât” 495 Lei/persoană.

M

S-a încetățenit și moda vestică de a celebra trecerea dintre ani în stradă. Cu concerte, focuri de artificii, pocnitori și valuri de șampanie ieftină. Și cu străzi și piețe lăsate îngropate în cioburi și gunoaie.

_105

După 1990 a început, timid, moda Revelionului petrecut “afară”. Nu era chiar pentru oricine, trebuia să ai bani, răbdare și puțin noroc ca să capeți o viză după o zi și o noapte petrecute la coada de la ambasade. După aderarea la Noua Uniune Sovietică Uniunea Europeană, vizele n-au mai reprezentat o problemă așa că tot românul înstărit își permite un Revelion de la Tisa pân’ la Nisa. Alții și mai înstăriți încheie anul ceva mai devreme, în Dubai, în Maldive, în Tailanda sau chiar la Bali, în Indonezia. Dacă cei care se aventurează în locuri cât mai îndepărtate și cât mai exotice sunt mulțumiți că au ce pune pe Facebook sau pe Instagram, cei care-și permit să meargă “decât” la Roma, Paris, Berlin, Viena, Londra sau Dublin sunt ușor nesatisfăcuți. Din varii motive, care ar putea intra la categoria “românisme”. Cele mai frecvente ar fi, nu neapărat în ordinea enumerării, următoarele:

  • au prea puțină pâine (Un grup de turiști români, la cină într-un restaurant budapestan. Li se aduce mâncarea, dar toți stau stingheri și nu îndrăznesc să se atingă de ea. Chelnerul observă, vine la masă și întreabă: “Where are you from?” “Romania” vine răspunsul. Chelnerul se luminează și strigă la un coleg: “Pista, hoz kenyeret a románoknak!”)
  • au prea puțină mâncare;
  • nu au sarmale / răcituri;
  • au prea puțină băutură;
  • nu au țuică / vin de-ăla bun, de țară;
  • nu se dansează în localuri/pensiuni/cabane (nici măcar “Perinița”);
  • la ora 01:00 AM se dă “stingerea” și toată lumea pleacă acasă / la culcare.

În concluzie, dacă n-aveți suficienți bani că să petreceți Revelionul pe Valea Prahovei sau măcar la Singapore, Phuket sau Bangkok, rămâneți acasă și petreceți “tradițional românește”: cu “salată de bef” (una nouă, că doar n-o să mâncați resturile de la Crăciun), piftie, sarmale, fripturi și valuri de țuică, bere, vin, uischi, aperol șpriț, limoncelo, grapă. Nu uitați cumva șampania. Să fie dulce, cu aromă de fructe, de preferință Angelii.

Ați muncit două-trei zile înaintea Crăciunului ca să pregătiți cele necesare și cele cuvenite (sunt două chestii distincte) de pus pe masă. Ați mai muncit alte două-trei zile după Crăciun ca să aduceți locuința la starea inițială, și ca să terminați mâncarea rămasă. Nu de alta, dar aveați nevoie de spațiu în frigider, că doar vine Revelionul. Poate chiar ați apucat să vă și odihniți puțin. Fie că ați făcut-o, fie că nu, e timpul să vă apucați din nou de treabă.

Dacă aveți iarăși invitați care or să vină anul acesta și or să plece abia la anul, mobilizați-vă, înarmați-vă cu răbdare și calm și porniți dis de dimineață (pe 30 sau, mai bine, pe 31 decembrie) în turul supermarketurilor. O să fie lejer, că doar toată lumea și-a făcut cumpărăturile înainte de Crăciun, iar în magazin o să fiți doar voi și angajații de serviciu. Și încă alte câteva mii de oameni care au gândit la fel ca voi.

V-ați ghiftuit suficient de Crăciun și în zilele care i-au urmat, așa că luați-vă gândul de la salata boeuf, răcituri, sarmale, fripturi. Deși se zice că e bine să mănânci pește în noaptea de Anul Nou (tot așa cum se zice că trebuie să te prindă noul an cu bani în buzunar, ori trebuie să porți un obiect vestimentar de culoare roșie – nu neapărat la vedere), n-o să vă apucați să curățați și să gătiți pește. Deranjul este prea mare. Limitați-vă la niște conserve de ton în ulei (vă spun acușica ce să faceți cu ele) și la niște icre. Nu trebuie să luați neapărat caviar (deși găsiți la Lidl borcanul de 15 g la numai 49,99 Lei); puteți lua icre de somon sau de păstrăv, iar dacă vreți “icre negre”, puteți lua icre de capelin (caviar nemțesc) – tot în Lidl le găsiți, în gama de produse “Deluxe”. Tot de la raioanele specializate, puneți mâna pe niște cutii cu icre de crap (așa cum făceam acasă, pe vremuri, din icre frecate cu pâine muiată în apă și ulei) și niște saumon fumée (somon afumat dacă n-ați înțeles din prima, francafonilor!).

_301

Treceți pe la conserve și luați niște cutii cu pateu: de rață, gâscă, curcan, cerb, mistreț; poate găsiți și mousse de canard.

 

_112

Tot acolo găsiți și o mare varietate de terine.

_102

_103

_104

Dacă nu găsiti, treceți prin Selgros și luați ceva pastă de somon/ton cu lămâie și piper, ori ceva rilletes – nu contează din ce. Luați și unt. Simplu, sau aromat – cu ierburi. Există undeva pachete de unt dimensionate pe calapodul pâinii prăjite de la Mega:

_101

_102

Trebuie doar să tăiați o felie subțire de unt, s-o puneți pe “toast”, după care o garnisiți cu icre. Amouse bouche pe repede înainte!

_110

_111

Luați și niște biscuiți de ăștia din secară, cu semințe de susan. Țin loc de pâine și sunt curcubeu în ceru’ gurii la hipsteri. Chiar și mie mi-au plăcut!

_103

_104

_105

 

_107

_101

_102

_103

Dacă tot sunteți la raionul conserve, aruncați în coș (ați luat un coș MAAARE, că doar nu sunteți “săraki”) niște conserve de boabe: porumb, fasole, năut. Mergeți apoi la LF (se pronunță lefe, dar nu este berea belgiană ci raionul “Legume-Fructe”) și mai puneți în coș: salată verde, ceapă verde, frunze de pătrunjel (dacă Cilantro, aka coariandrul vi se pare prea scump), roșii Cherry, castraveți Fabio (sau “regular”), ardei grași (că doar e globalizare, ce PNM = pa-na mea). Ceapă roșie și galbenă aveți acasă (mai ales dacă sunteți ardeleni). La fructe, încercați să puneți în coș (dacă mai aveți spațiu): struguri (black & white), pere, și nuci – de nuc, sau exotice: caju, migdale, fistic,… La ieșire, nu uitați să cereți de la casă, uischi (că ăștia îl țin în dulapuri încuiate, obicei învățăt de la franțujii cu magazine lângă hotelurile în care nu stau români ci nemți, belgieni, olandeji ori ingleji). Și dacă luați whisky, puneți să faceți și gheață la congelator (freezer, băi țărane!), ca să-l serviți “on the rocks”.

_205

_101

_108

Bun, acum dați o raită pe la raionul de “Feliate”. Luați brânzeturile la rând, și puneți în coș din fiecare câte puțin. Nu luați prostii gen “brânză topită”, “cașcaval Desenviș”, luați chestii cu denumiri cât mai exotice: Mozzarella, Gorgonzola, Cheddar, Roquefort, Brie, Camembert, St. Nectaire, Stilton, Mimolette, și lista poate continua ad infinitum (vorba lui De Gaulle: “Este imposibil de condus o națiune care are peste 365 de sortimente de brânză”).

_113

Dacă n-aveți pe cineva care să vină cu niște porcării afumate acasă, luați și niște feliate globalizate: mortadella, prosciutto cotto & crudo, jammon Serrano, coppa, mușchi Azuga, mușchi țigănesc (“rromanesc” sau “gitanesque” ar fi politically correct?), șuncă de Praga, și iarăși pot umple câteva pagini cu “DOC” (denumiri de origine controlată). Gata feliate fiind, nu vă mai rămâne decât să le așezați artistic pe platouri.

_204

_206

_301

_302

 

_115

_110

La fel procedați și cu brânza.

_107

_118

_112

_114

_116

_117

Abia acum începe greul. Am luat somon afumat, icre, pateuri, rillete, terrine. Cum le asamblăm? Cum o imagine face cât 1000 ± 50 de cuvinte (în marja de 5% pentru calcule inginerești), las pozele să vorbească pentru mine. Dacă nu pricepeți din poze, trimiteți-mi un mesaj cu ce n-ați înțeles. Promit că vă fac un desen. Și vi-l și colorez. Fără să depășesc conturul.

După ce terminați cu greul, începe și mai greul (pe “foarte greul” îl lăsăm la final, din considerente didactice): salata de ton.

 

Luați un castron mare, pe care îl tapetați pe interior cu frunze de salată verde. În tapet puneți un amestec de ton (din conservă), fasole albă sau/și roșie (din conservă), boabe de porumb (din conservă), ceapă roșie (tăiată peștișori), apoi asezonați totul cu sare, piper și zeamă de lămâie (n-aveți lămâi = ghinion!). Deasupra presărați frunze de pătrunjel/coriandru și garnisiți cu sferturi (¼, quarters) de ou fiert (cu albușul tare și gălbenușul cleios), și cu fâșii de ardei gras (roșu sau galben, că verde avem suficient în compoziție).

_208

Dacă aveți ouă, paté, castraveți murați și timp, puteți face niște ouă umplute:

_111

Foarte greul ar fi să faceți din nou salata boeuf, ori o salată de boane de cucuruz cu maineză (e corect așa, am auzit eu în suburbii, parol țațo!). Dar, după câte v-am enumerat anterior, s-ar putea să scăpați.

_209

_303

Mai puteți face și alte chestii, cum ar fi:

Pâine cu nuci
_106
Doboș de cașcaval cu șuncă
_306
Ruladă de omletă și spanakopitaki
_305
Lipii umplute cu cremă de mascarpone cu somon
_105
Și dacă le faceți, aveți grijă să aveți la îndemână antidotul.

_119

Orice cum și cât ați face, rețineți vorba din bătrâni:

La Revelion mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie!

_100

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși la anu’!

Și la cât mai mulți ani!

Leave a Reply

Your email address will not be published.