Peripluri transilvane 1 – Băile Tușnad


Cum anul trecut (2017) vacanța noastră fost-a în America de Nord (California, Utah, Nevada, Arizona, Mexic) și în Grecia insulară (Kos), ăst an ne-am propus ca, înainte de Grecia, să vedem și câte ceva din frumusețile României. Am început cu Transilvania. Mai întâi Băile Tușnad, apoi Brașov – Făgăraș – Sibiu (nu neapărat în această ordine), încheind cu Gheorgheni – Sovata – Sighișoara.

La Tușnad Băi am picat în perioada dintre întâlnirile de gradul trei cu ursoaica, așa că n-am avut prea mari emoții. Grație tichetelor de vacanță (M_ _ _ PSD) 😉 , am petrecut un weekend de ★★★★la hotelul O3Zone. Am ajuns la Băile Tușnad nu pe drumul cel mai scurt (134 km), ci pe cel cunoscut: Bacău – Onești – Târgu Secuiesc – Balvanyos – Lacul Sfânta Ana – Tușnad-Băi.

Screen Shot 2018-08-09 at 11.43.09 AM

Vineri și sâmbătă am luat masa, o combinație de prânz târziu – cină devreme, la Complexul Anna (★★★- conform declarației pe proprie răspundere) din stațiune. Hotel/pensiune, restaurant cu terasă.

Când ajung în Ardeal, mi se deschid trei pofte culinare: supă de cartofi cu tarhon, leves gulyás (supă-gulaș) și gulyás/gulaș. În ciuda faptului că gurile rele care mă însoțeau zis-au că “De ce vrei să mănânci tocăniță de cartofi cu carne?”, am comandat gulyás cu puliszka și salată de ardei copți.

A fost excelent, chiar dacă ospătarul a zis că dacă vreau și mămăligă (puliszka) trebuie să aștept ceva mai mult. I-am răspuns “nem baj” (adică “nicio grabă” – pe românește, ori “nu-i bai” – pe ardelenește).

_103

A doua zi am comandat pisztráng a puliszka (adică păstrăv cu mămăliguță). Păstrăvul a venit împreună cu niște cartofi prăjiți și un mujdei de usturoi. Am apreciat faptul că nu mi-au dat garnitura făcută din cartofi congelați, așa că am vrut să felicit bucătarul. Ospătarul, un băiat dezghețat care a achiesat la glumele mele, a zis că ei, de fapt, n-au bucătar, iar farfuria mea a fost pregătită de un tip care a fost forțat să stea la bucătărie și să gătească până când vor găsi un bucătar calificat.

_105

_106

Drept urmare, după felul principal acompaniat de vinul casei (un rosé cam cald după preferințele mele, dar îmbunătățit cu gheață – nobody’s perfect) am cerut și desert (ghiciți ce-am ales din eterna tetradă găsibilă în majoritatea restaurantelor din scumpa noastră patrie: clătite, papanași, înghețătă, salată de fructe?). Asta-i doar juma’ de porție:

_107

După desert ne-am răsfățat cu un vinars (că, din motive de D.O.C. nu-i pot zice cognac) și un espresso. Vinarsul, servit ca la carte: pahare corespunzătoare ca formă, încălzite în prealabil și – fiță de Dorobanți – trei boabe de cafea prăjită.

_102

_104

Apropo de “scumpa” noastră patrie: prețurile au fost modice (ținând cont și de faptul că majoritatea clienților erau din categoria “pensionari”); două prânzuri/cine pentru patru persoane, ne-au costat cam 350 de lei (circa 75 de euro) pentru patru persoane (incluzând și băuturile – bere, vin, coniac – plus bacșiș/ciubuc/tips). Cu siguranță, când vom avea drum prin Tușnad-Băi, vom reveni – după ce urșii se vor mai rări.

_108

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Leave a Reply

Your email address will not be published.