Păstrăvăria Cheița – un loc în care mergi dacă vrei doar un păstrăv bun

Dacă m-aș fi luat doar după ce-mi aruncă în fața ochilor motorul de căutare al lui Google, probabil nu aș fi poposit niciodată la Păstrăvăria Cheița. Sus de tot, pe treapta a doua a podiumului, tronează un articol din 2017 dintr-un “ziar” local, din care afli despre un “val de clienți nemulțumiți”.

_104

Când colo, ce să vezi: pe Tripadvisor au 10 recenzii: 8 de 5 stele și 2 de 4 stele. Iar pe Google Maps, din 1166 de recenzii au un onorabil scor de 4,3 din 5, cu doar 50 (4,3%) de cârcotași care au dat o singură stea și 26 (2,2%) care s-au îndurat să acorde 2 stele.

199

Spre deosebire de alte păstrăvării, pescării, cherhanale, hanuri, taverne sau restaurante pescărești, la Cheița se servește doar un singur soi de păstrăv (păstrăv-curcubeu), pregătit în puține moduri: borș, prăjit în tigaie, afumat sau sub formă de hârzob.

Toată “unitatea de alimentație publică” de la Cheița s-a născut și s-a dezvoltat în jurul crescătoriei care produce (și valorifică) în jur de 300 de tone de păstrăv anual. Zilnic, intră în consum, în medie, cam 800 kg de păstrăv, pe care îl regăsiți sub formă de borș, de pește prăjit sau afumat, ori în hârzob. Sau în pungile celor care își duc acasă niscaiva pește proaspăt.

114

Procesul prin care se obține păstrăvul afumat este unul simplu: păstrăvul eviscerat este ținut câteva ceasuri într-un baiț alcătuit din “condimente naturale”, scurs, afumat cu fum de lemn de fag, apoi răcit. Nici afumătoarea propriu-zisă nu reprezintă ultimul răcnet al tehnicii (adică nu e chiar state-of-the-art, if you know what I mean):

201

_102

Poza cu păstrăvul din afumătoare nu-mi aparține, este “împrumutată” de aici.

Hârzobul de Cheița, marcă înregistrată la OSIM, este un păstrăv afumat ținut în cetină de brad. Un astfel de preparat nu se găsește doar aici, îl întâlniți cam pe toată valea Bistriței, de la Potoci și până hăt sus pe Siret și afluenții acestuia din Bucovina. Prin unele locuri i se mai spune și “cobză”, datorită asemănării formei de prezentare cu instrumentul muzical omonim.

De asemenea, de la Cheița puteți cumpăra și păstrăv viu. Vi-l scoate direct din bazinul “de prezentare” de lângă terasa de vară unul din angajați, atunci când nu este ocupat cu curățatul usturoiului necesar zecilor (poate chiar sutelor) de porții de mujdei consumate zilnic.

103

202

Primul meu popas la Cheița datează de la începutul lui noiembrie 2015. Am scris despre aceasta aici. N-am apucat atunci să testez pe loc decât un păstrăv prăjit, iar pentru acasă mi-am luat niscaiva păstrăv afumat. Mi-am propus să revin și să testez și borșul de păstrăv.

Deși am mai poposit acolo în vara lui 2018, din nou am sărit peste borș și am trecut direct la felul principal: păstrăv tăvălit prin mălai și prăjit în tigaie în ulei încins, însoțit de mujdei de usturoi și mămăligă. Iar drept udătură, bere. Mai mult sau mai puțin vintage.

104

105

106

108a

107

108

Borșul de păstrăv, servit cu ardei iuți proaspeți (vara) și ardei iuți murați (în extrasezon) și însoțit de pâine, multă pâine, l-am testat în ianuare 2019, apoi în august 2021. Același gust unic și minunat, pe care nu l-am mai întâlnit prin alte părți.

_105

Cam ăsta ar fi meniul. Eventual, mai poți lua drept garnitură niște cartofi prăjiți (200 g – 4 Lei). Scrie clar pe lista de bucate că sunt preparați din cartofi congelați, deci nu vă așteptați la altceva.

Oamenii de aici fac ceea ce știu să facă mai bine. Am văzut că unii clienți se plângeau că nu există păstrăv la grătar. Cu siguranță introducerea acestuia în meniu ar fi generat cheltuieli suplimentare, fără o creștere substanțială a profitului; nu cred că poți vinde păstrăvul la grătar la un preț mult mai mare decât păstrăvul la tigaie. Și ai nevoie măcar de un om care să mențină utilajul (grătarul adicătelea) în funcțiune, să aducă lemne și cărbuni, să curețe grătarul, eventual să știe să prăjească și peștii fără ca să-i facă scrum.

Am vorbit doar despre mâncare, fără a pomeni nimic de băuturi. Aici iarăși se plânge onorata clientelă care ia masa doar la Ritz, că nu i se aduce cidrulețul sau radlerul la masă. Există în zona cu mesele la care stau consumatorii vreo două-trei vitrine frigorifice burdușite cu băuturi: bere, cidru, ceaiuri, sucuri și băuturi carbogazoase, ape plate și minerale, din care îți iei ce-ți poftește inima, ți le aduci la masă, le bei (sunt peste tot pachete cu pahare de unică folosință), iar la sfârșit le plătești. În listă găsești și vinuri; vinul este singura băutură care ți se aduce la masă și ți se desface sticla, că nu toată lumea umblă cu tirbușonul în poșetă. Dar tot singur îți torni în pahar. Ăsta este sistemul folosit de patron (politica firmei, cum s-ar zice) și se reflectă și în prețuri: o apă la jumătate este 3 Lei, o cola 5 Lei, o bere între 5 și 10 Lei, în funcție de marcă și de volum. Iar pe sticla de vin dai cu 15-30% mai mult decât la alimentară, nu dublu sau triplu ca în restaurantele în care primești vinul cald și friptura rece.

Și mai au, dacă vrei, limonadă. De casă. Preparată pe loc din apă, zahăr și lămâi stoarse. 12 Lei litrul sau 6 Lei jumătatea.

Cel mai recent am trecut pe la Cheița, acum câteva zile. Era luni, ora prânzului. Mesele în aer liber, vreo patru la număr, erau ocupate. Una chiar de către mujdeiari (cei care curăță usturoiul utilizat în procesul tehnologic de preparare a mujdeiului). Am găsit mese libere pe terasa de vară, cu toate că față de perioada dinainte de nebunia Covidului (în Antecovidian, cum s-ar zice), numărul meselor s-a înjumătățit.

113

Mai există încă o terasă închisă, prevăzută cu “încălzire centrală”, utilizabilă în special în zilele mai friguroase, ori de către nefumători.

109

Pentru iarnă este deschis salonul (încălzit) din clădirea principală, clădire în care se află și bucătăria și camera în care se ține și se vinde păstrăvul afumat ori hârzobul. În acest salon am luat un prânz complet și-o baterie de rosé acum doi ani. Deși era a treia zi din an, n-am fost chiar singuri, gradul de ocupare al salonului fiind de circa 60% (adică erau ocupate 3 din cele 5 mese disponibile). Felurile de mâncare au venit într-un timp rezonabil și, după cum reiese din poze, n-a fost cazul să ne plângem de calitatea preparatelor.

203

205

206

204

207

208

De fapt, nu mi s-a întâmplat niciodată să aștept o oră să se elibereze o masă, încă o oră să mi se ia comanda, încă una să mi se aducă ce-am comandat și încă o jumătate de oră să pot plăti nota – așa cum se plângea un reviewer. E posibil să nu găsești locuri sau să aștepți mai mult dacă ți se face poftă de păstrăv la amiază sau mai spre amurg într-o sâmbătă sau duminică din iulie-august. Dar așa ceva se întâmplă și pe Litoral, și pe Valea Prahovei, ba chiar și în Bacău. Bine, în primele două zone enumerate s-ar putea să fie mai lejer duminica seara, că toți bucureștenii stau deja aliniați pe DN1 sau A2.

Revenind la experiența din zilele trecute: am găsit masa, ni s-a luat comanda în cel mult 5 minute de când ne-am așezat, ne-am luat băuturile în sistem self-service, am apucat să fumăm o țigără și au venit la masă cele patru strachini de borș comandate.

N-a trebuit să alergăm după ospătăriță (care, într-adevăr, n-avea uniformă, ecuson și mânuși, dar, spre deosebire de noi, purta mască) să ne ia banii (cash only) și să ne dea bonul fiscal. La plecare am cumpărat și trei păstrăvi afumați (cam 600 – 650 g cu totul), pentru care iarăși am primit bon fiscal.

Și pentru că am citit niște comentarii negative despre toalete (murdare, din alt veac, cu bude turcești), într-adevăr sunt toalete turcești (care, între noi fie vorba, sunt cel mai bine adaptate pentru actul fiziologic respectiv), dar sunt curate, există apă curentă (nu am verificat dacă au și apă caldă așa cum au toți bucureștenii de când îl au primar pe Nicușor), săpun, dezinfectant, prosoape de hârtie. Iar în cabinele WC există și hârtie igienică. E drept, au și lipsuri: sunt doar cabine pentru două sexe (M și F – adică Muieri și Ficiori/Flăcăi), lipsind cu desăvârșire amenajările pentru celelalte 66 de genuri. O altă deficiență: oglinda de la spălător e cam mică și decorul total nepotrivit pentru un selfie. Din acest motiv a trebuit să-mi fac un selfie outdoor.

101

Imaginea este ușor distorsionată din cauza geamurilor duble. Prețurile sunt cele din 2018. Dacă vă interesează cele actuale, precum și dinamica lor, o aveți în tabelul de mai jos.

_103

Din cei trei păstrăvi achiziționați, 2/3 i-am făcut cadou rudelor apropiate, restul transformându-l într-o salată rapidă pentru 2,5 persoane (adică am mâncat eu o porție, consoarta o porție și a mai rămas ½ porție în frigider).

Pe scurt și fără poze ajutătoare, salata de păstrăv afumat se prepară cam așa:

  • se fierb în coajă 5 – 6 cartofi albi, nu prea mari (să fie cam ½ kg de cartofi);
  • se scoate carnea peștelui de pe oase, îndepărtând în prealabil capul și pielea;
  • se curăță o ceapă roșie medie și se taie julien (sau sub forma de peștișori cum se mai zice);
  • se scurg cartofii din apa în care au fiert 15 – 20 de minute, se lasă să se răcească, se curăță de coajă, apoi se taie în sferturi pe lungime, iar bucățile rezultate (în număr de patru) se feliază la o grosime de 6 – 8 mm;
  • se amestecă într-un recipient încăpător cartofii feliați, bucățile de păstrăv, ceapa roșie, se asezonează cu sare și piper și se leagă totul cu 100 g maioneză (artizanală sau de la magazin – din comoditate am folosit Hellmann’s);
  • opțional se pot adăuga câteva măsline – eu am pus niște măsline verzi, umplute cu ardei gras roșu, dar puteți pune orice fel de măsline doriți și vi se potrivesc;
  • se amestecă bine, se acoperă etanș vasul cu folie alimentară și se dă la rece măcar pentru 45 de minute înainte de servire.

Cam așa arată jumătatea de porție rămasă. Are și păstrăv, chiar dacă nu se vede prea bine:

_101

Dacă vreți niște salate ceva mai elaborate puteți încerca rețeta asta, asta, sau chiar asta.

201

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Leave a Reply

Your email address will not be published.