Pană de crap cu mămăligă și ciuperci

200Finul meu numărul doi (că așa i-a numerotat nevastă-mea, de la 1 la n, să nu-i încurcăm) este pescar înrăit. Înrăit în sensul bun al cuvântului. El chiar prinde pește și cred că nu i-a scăpat nici un ochi de apă (curgătoare sau stătătoare) din Lunca Siretului, de la Mircești și până mai jos de Adjud. Pe lângă faptul că prinde pește când merge la pescuit, mai are și alte două calități: știe să-l prepare (iată mai jos dovada – somn la grătar) și le mai dă și altora. De exemplu mie, care n-am fost în stare să agăț în cârlig nici măcar unul din sutele de păstrăvi înghesuiți într-un iaz cam cât o garsonieră confort trei, la Sovata. A prins în schimb fiică-mea, care avea atunci vreo zece ani.

De la Număru’ 2 m-am ales într-o bună zi cu niște pene. Nici de zburătoare, nici de cauciuc. De somn și de crap. Fiind multe și mari, pe unele le-am pregătit pe loc, iar pe celelalte le-am pus deoparte, la -18 ˚C, pentru zile ca asta, în care abia răsare soarele și te trezești că acuși apune și n-ai timp prea mult ca să antamezi ( 🙂 ) un prânz.

Drept pentru care am scos de cu seară penele din congelator și le-am lăsat peste noapte în frigider, să se dezghețe lent, fără a-și pierde textura. A doua zi le-am mai sărat puțin, le-am scurs și apoi șters de excesul de apă. Câteva cristale de sare afumată, un praf de piper alb proaspăt râșnit, după care în tigaia unsă cu ulei din sâmburi de struguri. Acoperit tigaia cu capacul, lăsat patru minute, întors pe partea cealaltă (cu grijă, să nu se fărâme) și încă trei minute la foc potrivit. S-au făcut repede, așa că din timp a trebuit să pregătesc sosul de usturoi cu iaurt, ciupercile cu roșii cherry și mămăliga.

Pentru respectarea adevărului istoric, mămăliga a făcut-o soția mea, că eu încă nu mă încumet la astfel de preparate complicate. Am avut grijă însă să fie vinul alb, rece, sec și mult 1 pahar.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!