Masă și casă în Bucovina — 2 (Vatra Moldoviței – Pensiunea Valcan)

La trei săptămâni după primul tur de Bucovină, iată că i-a venit vremea și celui de-al doilea. Ne-am propus ca pentru acest weekend să ne stabilim cartierul general în zona Moldoviței, așa că am căutat prin interneți o casă cu masă în zonă. Găsim Pensiunea Valcan din Vatra Moldoviței și, pe baza recomandărilor internauților, facem telefonic cuvenita rezervare.

_100

Plecăm sâmbătă dis de dimineață (adică pe la 10 și ceva) din Bacău, îndreptându-ne spre reședința vecinilor de județ din nord, Piatra Neamț. Cum șoferului de cumnată-meu nu-i priește să meargă de două ori pe același traseu, de la intrarea în Piatra o luăm pe varianta ocolitoare și intrăm în DN 15, spre Bicaz. Până la Bicaz vă puteți opri câteva minute la Pângărați, unde puteți admira “Lacul Lebedelor” (pe hărți căutați totuși Lacul Pângărați).

_138

_139

După ce traversăm barajul care transformă Bistrița în Lacul Izvorul Muntelui intrăm într-o zonă ale cărei peisaje merită să le vedeți toamna, în octombrie. Culorile copacilor rivalizează cu ceea ce ați văzut (în filme mai ales) în New England.

_133

_131

_132

_134

În stânga drumului, jos, în vale, ferma salmonicolă de la Potoci. Nu vinde păstrăv pe persoană fizică, decât dacă ai ceva PCR (adică Pile, Cunoștințe, Relații). Undeva în spate, maiestuos, masivul Ceahlău. Pe care-l puteți admira chiar și iarna. În zona comunei Hangu există un punct care vă permite să vedeți atât mare parte a lacului, cât și barajul și Ceahlăul.

_141

_140

_136

_137

_130Singurul impediment îl constituie șoseaua dintre baraj și viaductul de la Poiana Largului. Deși refăcut covorul asfaltic, datorită alunecărilor de teren, din ce în ce mai frecvente în zonă, sunt porțiuni cu denivelări mari: șoseaua “cade” câțiva metri în jos, după care revine. Frumusețile zonei suplinesc însă cu brio acest neajuns.

_123

După ce traversăm viaductul, recent spoit cu sineală, facem stânga pe DN 17B, drum care duce la Vatra Dornei. Trecem pe lângă Piatra Dracului (cu toate că are ditamai crucea în vârf). Funcție de cantitatea de precipitații, piatra se află fie pe islaz, fie în lac. La ultima trecere prin zonă (28 iunie 2019) era bine imersată.

_124

_122

_121

Facem un scurt popas în Poiana Teiului, la neamuri. N-am stat decât preț de-o cafea, dar în alte dăți am mai bucătărit pe acolo prin bătătură: ba supă de somon cu praz, ba risotto cu fructe de mare, dovlecei umpluți, burgeri, doradă la jar ori saramură de scrumbie. Și multe altele.

_125

_129

Ne continuăm drumul, iar la intrarea în județul Suceava, deviem puțin pe DC 77, până la biserica din satul Cotârgași, biserică ctitorită în 1906-1908 de către Regele Carol I, pe locul fostei biserici din lemn ridicată la 1800 de către strămoșii consoartei mele.

_127

_142

Legenda familiei zice că Mrejerenii se trag din fiul natural al lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș (1483 – 1546),  care în tinerețe se ocupa cu măjeritul (comerțul cu pește). Aprindem câte o lumânare la locul unde își dorm somnul de veci bunicii și tatăl soției. Mormântul este în curtea bisericii, în spatele altarului la care bunicul consoartei a slujit ca preot paroh până în ajunul Crăciunului 1973, când a trecut la cele veșnice.

_143

_126

După ce trecem de orașul (fost) minier Broșteni și de fosta exploatare minieră de uraniu de la Crucea, la Chiril părăsim valea Bistriței și cotim la stânga pe DJ 175A, mai cunoscut sub numele de TransRarăul. Construită în 1989, dar modernizată (asfaltată) abia în 2014, este considerată ca fiind a treia cea mai spectaculoasă șosea din România, după Transfăgărășan și Transalpina [sursa]. Drumul este bine întreținut, însă este foarte îngust, cu multe curbe (unele în ac de păr), lucruri pentru care este restricționată circulația vehiculelor de mare tonaj, iar iarna este închis circulației publice. Urcăm încetișor prin pădure către cota 1400 și facem un scurt popas la Cabana Rarău, de fapt un motel în toată regula. Deși suntem în a doua decadă a lunii mai, în locurile în care soarele răzbate mai greu, zăpada încă persistă. Totuși, brândușele de munte sunt mai tenace.

_105

_113

Din acest punct, dacă ești un om obișnuit cu muntele și nu “pantofar” sau “valizar”, în două ceasuri ajungi la Mânăstirea Rarău ori la Chetrili Cocoanei (Pietrele Doamnei în româna literară), după cum ții triunghiul galben sau crucea albastră. De aici Câmpulung Moldovenesc pare aproape, comparativ cu Pasul Mestecăniș.

_104

Noi preferăm să luăm exemplu de la cei mai buni prieteni ai omului și să stăm sa admirăm Piatra Șoimului. Nici măcar terasa cu grill nu ne tentează, chit că e binișor trecut de amiază. Mai multe instantanee surprinse de la Cabana Rarău, aici.

_103

_101

_106

Ne întoarcem către DJ 175B și executăm o oprire într-un punct de unde putem admira Pietrele Doamnei și minunata pădure de antene GSM, apoi ne continuăm drumul spre Pojorâta.

_121

_125

De aici, odinioară, Combinatul de Celuloză și Hârtie Letea Bacău (Dumnezeu să-l odinească în pace) se aproviziona cu calcarul materie primă pentru turnurile de leșie (celulozarii absolvenți de Politehnică din Iași cunosc temeinic subiectul). De la Pojorâta cotim la dreapta pe E 58/DN 17 și mergem pe firul Apei Moldovei (Așa să-i rămână numele, Măria Ta!Divertis dixit), până la Sadova. Drumul dintre Sadova și Vatra Moldoviței pe DN 17A vi l-am povestit aici, așa că nu mai reiau (prea mult) subiectul.

La intrarea în Vatra Moldoviței, observăm pe dreapta stația de benzină Peco Valcan, și ne dăm seama că intrăm în Ținutul Valcanilor sau Valcania, cum îl alintă aborigenii. La trecerea de nivel cu calea ferată (linia 514 Vama – Moldovița), cu doi pași înainte de intersecția DN 17A cu DJ 176 Vama – Brodina, Opelul nostru minuscul se oprește brusc, instantaneu și deodată, refuzând să mai răspundă la comenzi. Din stânga se apropia vertiginos, cu 0 km/h, mocănița cu numărul de înmatriculare 764-403R! Neavând altă soluție, deși afară ploua mocănițește, doamnele au coborât și au împins mașina în care domnii conduceau/dădeau indicații până când ne-am pus la loc sigur. Nu de alta, dar se făcuse coadă de mașini în spatele nostru, mașini care claxonau mai ceva ca la un semafor trecut pe verde cu o milisecundă în urmă.

_144

După ce ne-am tras sufletul în urma spaimei că dă mocănița peste noi, am purces spre pensiune, la care am ajuns după mai puțin de 1 km. Pensiunea Valcan este amplasată pe o ramificație la stânga de pe DJ 176, cam la 50 m de intersecție. N-o puteți rata, că e semnalizată suficient de convingător, și pe stânga și pe dreapta drumului.

_145

Odată ajunși, ne luăm în primire odăile, două duble la etajul al doilea, dezbăgăjim și, întrucât orele erau înaintate (16:45, poate 17:15), coborâm la restaurant pentru cină. Nu înainte de a ne face poftă de mâncare cu o pălincă din rezerva proprie. Nu că n-am fi avut deja poftă, nici că n-am fi găsit oareșce tărie în local. Dar dacă tot am cărat-o până aici…

Restaurantul ocupă, alături de recepție și de bucătărie, parterul înalt al vilei. Două saloane încăpătoare, unul mai mare (70 – 80 de locuri), în care se găsește și barul, altul mai mic (20 – 25 de locuri), destinat inițial nefumătorilor. Acum nefumătorii s-au extins și în salonul mare, fumătorii fiind expulzați pe terasa acoperită, dotată cu mobilier din lemn masiv. De pe terasă se poate supraveghea (nu că ar fi nevoie) o parcare pavată, suficient de mare cât să întorci un tir cu remorcă.

_118

E sâmbătă după amiază, a plouat ușor, așa că suntem cam singurii mușterii. Ochim o masă liberă (he, he) și, instantaneu căpătăm și meniurile. Trilingve, fără invenții gen “fried crap”, “pig charity” ori “suddenly” (pentru profani, asta ar vrea să însemne, în ordinea numerelor de pe tricou: “crap prăjit”, “pomana porcului”, “bruschete”), găsite în multe meniuri traduse cu mai mult sau mai puțin ajutor din partea lui Google.

_415

Ne decidem și cât timp se pregătesc bucatele ne delectăm cu o butelie de rosé. De la rece.

Am cerut, și am primit (într-un timp rezonabil) ciorbă rădăuțeană, hribi cu smântână, mix grill cu cașcaval și cartofi țărănești, bulz. Majoritatea specialități bucovinene, care arătau într-un minunat fel.

_401

_402

_403

_404

Ciorba a venit însoțită de pâine, ardei iute, un bolișor de mujdei și o sosieră plină cu smântână groasă, sănătoasă. Mai este necesar să spun că toate accesoriile erau incluse în prețul ciorbei? Probabil că da, având în vedere că în multe locuri vezi ciorba în meniu la 10 lei, iar pe nota de plată apar 18 – 20 de lei, că doar ai mâncat și pâine, și ardei iute, și usturoi, și smântână. Eventual ai folosit și vreun șervețel sau o scobitoare.

Din experiențele anterioare am învățat că în meniu trebuie să te uiți nu numai la prețurile mâncărurilor, ci și la gramaje, motiv pentru care am concluzionat că ne ajunge câte un fel de persoană, fără a ne hazarda la entrée + plat + dessert.

Dacă mâncarea arăta minunat, și gustul fuse pe măsură. Iar prețurile au fost mai degrabă modeste; nici măcar vinul n-a sărit calul, fiind prețăluit doar cu vreo 10-15% mai sus decât în supermarket.

Cu burta plină, lumea se vede altfel, așa ca pot să vă spun câte ceva și despre ceea ce mai conține pensiunea în afară de restaurant, bar și terasă.

O clădire nouă, cu demisol, parter înălțat, două etaje și mansardă. La demisol se află centrala termică proprie, sala cu aparate de gimnastică, biliardul și sauna. Nu ne-au interesat, nu le-am văzut, nu comentez.

_119

_414

La parter, lângă casa scărilor recepția, iar în continuarea salonului mare al restaurantului, bucătăria. Cele două etaje sunt ocupate de câte 4 camere duble și un apartament. Toate prevăzute cu baie individuală. Atât camere cât și băile sunt deosebit de spațioase. Majoritatea camerelor sunt orientate cu geamurile spre sud, având vedere la drumul parcurs dimineața tur, seara retur de vacile mânate la și de la pășune. Camerele sunt mobilate minimal (un pat dublu cu două noptiere, un șifonier în două canate, o comodă cu TV, o măsuță cu două taburete) cu mobilier din lemn masiv. Camerele de la etajul al doilea au și câte un mic balcon, cele de la primul etaj având câte o terasă mai spațioasă. Baia este foarte mare, luminoasă și aerisită (chiar dacă nu are pereți spre exterior), fiind prevăzută cu cabină de duș. Am găsit totul curat, pregătit de oaspeți. La mansardă există o sală de conferințe, pe care n-am vizitat-o, nevenind cu intenția de a conferenția. Se zice că are 60 de locuri, o masă luuungă, sonorizare, aparatură video și baie proprie.

_116

Curtea din spate, lată de vreo 20 – 25 de metri și lungă de vreo 60 (să se calculeze aria), se oprește pe malul Moldoviței. Poteci pietruite și iarbă tunsă regulamentar. În curte, mai în spate, există un teren de sport betonat, care iarăși nu m-a îmbiat, eu nefiind nici măcar spectator, darămite practicant. Lângă el, locul de joacă pentru copii. Curtea este dominată de un foișor imens, cu pardoseală din piatră, echipat cu mese și bănci din bârne. Lângă foișor, un cămin dotat cu grătar, ceaun, disc, unelte și ustensile, lemne gata sparte, cât să încingi focul. Mese și bănci din bușteni, cu acoperiș. Un loc numai bun unde să te retragi după prânz sau cină și să savurezi în tihnă un vinars X.O. și o țigară de foi. La intrarea în curte te întâmpină un mini iaz în care zburdă mini broscuțe. Există și o masă a tăcerii (replică din butuci), dar numai cu șase locuri. Atracția cea mare o reprezintă însă padocul din fundul curții, în care se hârjonesc câțiva puiandrii de ciobănesc mioritic (între timp au mai crescut probabil). Tot acolo sălășuiește și o cățea căreia îi place să pozeze.

_413

_146

_109

_410

_408

După inspectarea Domeniului Valcan ne-am retras pe terasă întru plănuirea desfășurătorului pentru a doua zi. Planurile au trebuit să țină seama că restaurantul și barul se deschid abia la ora 9:00. Dacă ești o persoană matinală care nu funcționează fără cafea, opțiunile ar fi următoarele: a) să-ți comanzi cafeau de cu seară și să ți-o pui în termos (merge și rece, abia nu faci riduri); b) ți-o aduci de-acasă; c) îți faci un nescafé (tot cu condiția să ți-l aduci de-acasă). Că n-am auzit de pensiuni agro-turistice (chit că au patru margarete) să aibă room-service.

_100

_422

Cu această restricție, am studiat opțiunile.

_420

Până la mânăstirea Moldovița este doar 1 km, ajungi lejer pe jos în 20 de minute, chiar dacă mergi cu spatele. Dar mâine este duminică, iar dimineața s-ar putea să fie ușor aglomerat locul, din motive de liturghie. Deci o lăsăm pe luni.

Până la mânăstirea Sucevița sunt 33 km, prin pasul Ciumârna. Dar Sucevița de-abia am vizitat-o acum trei săptămâni, așa că iese din discuție.

Până la mânăstirea Putna sunt 31 km prin Sihăstria Putnei, pe un drum probabil pitoresc (pădure + râu + munte) dar nu știu și cât de practicabil. Până în cătunul Putna, la 3 km distanță, are rang de drum comunal (DC 32D). De acolo, urmărind cursul Săcrieșului și apoi al Putnei, nici măcar Google nu știe ce se mai întâmplă. Ar mai fi și variantele mai lungi, dar pe drumuri practicabile, fie prin Brodina de Jos (74 km), fie prin pasul Ciumârna – Sucevița – Marginea – Rădăuți (82 km). Dar cum și la Putna abia fuseserăm…

Până la mânăstirea Arbore sunt 55 km, prin Sucevița și Marginea, iar până la Suceava sunt 67 km prin Vama – Gura Humorului – Ilișești. Sau se poate ajunge de la Arbore la Suceava prin Milișăuți. Ar fi o bună variantă de întoarcere acasă, cu vizitarea mânăstirilor Humor și Arbore.

Până în Vama sunt 16 km. Dar ce să faci în Vama? Pică și asta.

Ne mai rămâne Moldovița, la 5 km mai la nord, pe drumul către Brodina. Aici avem două chestii care nu trebuie ratate: Mocănița Huțulca și Muzeul Ouălor “Lucia Condrea”.

În perioada în care ne aflam în zonă, Huțulca făcea în weekend două curse pe zi: la 10:00 și la 14:00 (orarul complet pentru sezonul 2019-2020 îl găsiți aici). Cum trebuie să ajungi cu circa 30 de minute înainte de plecare dacă vrei să-ți iei bilet și să apuci și locul pe care ți-l dorești, cursa de la ora 10:00 intră în discuție doar dacă vrei să porneșți la drum cu burta goală (vă reamintesc: restaurantul pensiunii funcționează doar începând cu ora 9:00). Am hotărât să ne bem în tihnă cafeaua, să îmbucăm ceva și să ne orientăm spre trenul de 2:00 PM. Iar înainte de excursia cu Huțulca să vedem ce mai e prin Moldovița, eventual să dăm o raită pe la Muzeul Ouălor încondeiate.

Între timp s-a oprit și ploaia, norii sau spart, pe cer s-a ițit curcubeul, iar din pădure au început să se ridice vălătuci de abur în lumina blândă a soarelui ce se pregătea de culcare. Ceea ce am făcut și noi.

_429

_431

_430

M-am cam întins la vorbă și iarăși am scris prea mult, lucru care n-o să placă celor obișnuiți să citească doar titlurile articolelor sau comentariile de pe rețelele de socializare. Vă las aici niște poze de la Pensiunea Valcan, unele ca avanpremieră pentru ziua de duminică, despre care voi abera într-o postare viitoare.           Va urma…

_112

Să ne revedem sănătoși!

Masă și casă în Bucovina

  1. Gura Humorului, Rădăuți (cu Voroneț și Sucevița) – aici
  2. Vatra Moldoviței – Pensiunea Valcan – aici
  3. Muzeul ouălor înCondreiate, Moldovița – aici
  4. La plimbare cu Huțulca (mocănița Moldovița – Argel) – aici
  5. Moldovița și Humor – aici
  6. Epilog la Hanul Răzeșilor pe DN 2 / E 85 – aici.

7 thoughts on “Masă și casă în Bucovina — 2 (Vatra Moldoviței – Pensiunea Valcan)

  1. Pingback: Masă și casă în Bucovina –- 3 (Muzeul ouălor înCondreiate, Moldovița) | Food and beyond…

  2. Pingback: Masă și casă în Bucovina — 6 (Epilog la Hanul Răzeșilor) | Food and beyond…

  3. Pingback: Masă și casă în Bucovina — 5 (Mănăstirile Moldovița și Humor) | Food and beyond…

  4. Pingback: Masă și casă în Bucovina — 1 (Gura Humorului, Rădăuți) | Food and beyond…

  5. Pingback: Masă și casă în Bucovina — 4 (La plimbare cu Huțulca) | Food and beyond…

Leave a Reply

Your email address will not be published.