Franţa-n bucate: 5 – Deliciile culinare pentru turişti ale Cartierului Latin (1)

Latin 002Dacă ai fost în Paris şi n-ai trecut prin Cartierul Latin, ai fost degeaba. Nu vreau să vă vorbesc despre Sorbona, de la care se trage de fapt denumirea cartierului, latina fiind pentru zona universitară medievală ceea ce este la ora actuală limba engleză pentru lumea ştiinţifică şi nu numai. Actualmente, în epoca turismului de masă, o părticică a Cartierului Latin, un patrulater delimitat pe latitudine de Quai St. Michel şi Boulevard St. Germain şi pe longitudine de Boulevard St. Michel şi Rue St. Jacques este un adevărat Turn Babel culinar (gastronomic ar fi prea mult spus). Zona este înţesată cu restaurante cu specific etnic, aliniate unul lângă altul ca rufele pe sârmă. Alături de bucătăria franceză (cu numeroasele-i derivate regionale), găseşti aici bucătărie italiană (Ristorante, Pizzeria), grecească (Tavernas), libaneză, turcească, tunisiană, indiană, chinezească, vietnameză, tailandeză, japoneză … În toată această diversitate, călătorul avizat (aşa ca mine) poate sesiza cât de multe au în comun toate aceste, hai să le numesc restaurante.

Mesele pe trotuar. E drept, n-am văzut zona decât primăvara şi vara.

Distanţa dintre mese. Inexistentă. Spaţiile sunt mici, şi fiecare centimetru pătrat este valorificat la maxim. Dintr-o masă pentru patru persoane se pot face rapid două mese de două persoane, cu o distanţă între ele de cel mult 5 centimetri. Este imposibil să nu auzi ceea ce se vorbeşte în stânga şi în dreapta ta. Nu spun că n-ar fi distractiv.

Marea majoritate a localurilor au un afiş care te anunţă că există o sală mare, climatizată, la etaj. Însă tot farmecul este la masa orientată către stradă. Să vezi valurile de turişti, unii în grupuri organizate (în special cei asiatici), lăutarii ambulanţi (cam 4 din 5 sunt bruneţi şi interpretează, la acordeon de cele mai multe ori, şansonete celebre cu influenţe manelistice), trupele braziliene care fac demonstraţii de capoeira sau rockerii trecuţi binişor de a doua tinereţe care te delectează cu Fumée sur l’eau sau Escalier pour ciel.

Meniul. Afişat la loc vizibil, fie într-un fel de „gazete de perete”, fie într-un dosar laminat, fie scris cu cretă pe ardezia împinsă până în mijlocul străzii (de obicei ardezia prezintă „Meniul zilei”). De cele mai multe ori întâlneşti toate variantele la acelaşi stabiliment. Dacă zăboveşti cu privirea pe meniu mai mult de 5 milisecunde, om te-ai făcut. Din pământ apare lângă tine un amploaiat care-ţi explică unicitatea preparatelor casei. Ţi se adresează în franceză sau engleză, iar dacă te faci că nu pricepi, încearcă să ţi se adreseze în limba ta maternă. Eu am fost testat şi în greacă şi în arabă şi în portugheză, evident fără succes. Dacă le spui că eşti român, poţi să te aştepţi fie la un „Ce mai faci?”, fie la acele cuvinte pe care cineva le învaţă primele dintr-o limbă străină (bună ziua, bună seara, e o zi minunată – vă aşteptaţi la altceva?).

Clişeele. Turistul găseşte exact ceea ce aşteaptă să găsească, aşa cum a văzut el în filme, sau cum a aflat din diverse surse. În faţa „tavernelor greceşti” iese periodic un tip dotat cu un teanc de farfurii pe care le sparge în ritm de Sirtaki. Decoraţiunile interioare poartă amprenta „specificului naţional”. Adică într-un local turcesc trebuie să existe cel puţin o narghilea, iar într-unul italian măcar un tablou cu o gondolă. Cam cum e la noi la „Hanu’ Ancuţei”.

Cu mâncarea e o poveste întreagă. O să v-o spun data viitoare.

Să ne revedem sănătoşi!

2 thoughts on “Franţa-n bucate: 5 – Deliciile culinare pentru turişti ale Cartierului Latin (1)

  1. Pingback: Franţa-n bucate: 5 – Deliciile culinare pentru turişti ale Cartierului Latin (1) | Bacau Expres

  2. Pingback: Franţa-n bucate: 6 – Deliciile culinare pentru turişti ale Cartierului Latin (2) | Food and beyond…

Leave a Reply

Your email address will not be published.