Franţa-n bucate: 3 – Locul în care vinul e gratis şi apa se plăteşte

101Nu, nu este vorba despre Raiul Beţivilor, aşa cum s-ar înţelege din titlu. Este un loc în care am cunoscut Franţa în bucate şi licori, la ea acasă. Văzută şi gustată îndeaproape. Mă aflam în Caen, aveam o după-amiază liberă, iar cum gazdele mele aveau treabă, ca să nu-i încurc m‑au dus la un fel de Expo-Aliment de-al lor şi m-au lăsat acolo, urmând să mă recupereze mai pe seară. Într-un pavilion care se întindea pe câteva mii de metri pătraţi, am regăsit o Franţă rurală în miniatură, amintindu-mi de cea văzută în filmele cu Bourvil sau Louis de Funès. Zeci de standuri, fiecare cu personalitatea sa proprie, te îmbiau cu …, dar cu ce nu te îmbiau!

Când am păşit înăuntru, am avut sentimentul copilului scăpat în magazinul de jucării. Cred că arătam ca Borat când, intrat pentru prima dată într-un hypermarket, îl întreba fascinat pe vânzător: „Ce e asta?” „Brânză.” „Şi asta?” „Brânză.” „Dar asta?” Şi tot aşa, vreme de câteva minute, primea acelaşi răspuns invariabil: „Brânză.” Numai că aici nu era vorba doar despre brânză, ci despre mult mai mult decât atât. Era vorba despre un stil de viaţă, despre mâncăruri şi băuturi mai degrabă rustice decât sofisticate.

Aici am avut ocazia să testez – gratuit, evident – o serie de produse pentru care fie aş fi plătit un preţ pe care nu întotdeauna mi l-aş fi permis, fie le-aş fi găsit la un preţ rezonabil în Auchan sau Carrefour, însă nu la aceeaşi calitate şi prospeţime. Am gustat stridii proaspete (adică vii) din Bretagne, cârnaţi aromaţi cu tot felul de ierburi din Auvergne, jambon afumat din Ţara Bascilor, „foie gras” şi „magret de canard”, tot felul de „terrines”, ca să nu mai vorbesc de brânzeturile normande, măslinele sau dulciurile provensale. Toate asezonate cu câte un vin bun „de producător”, cum s-ar zice la noi sau „mis en bouteille au château”, cum zic francezii. De la vinurile albe şi seci din Alsacia sau Burgundia, continuând cu celebrul rosé „Cabernet d’Anjou”, sfârşind cu celebrul Lussac-Saint-Emilion de Bordeaux sau cu vinurile spumante din Champagne (veritabila şampanie). N-am omis nici faimoasele aperitive provensale Anise şi Pastis, turnate peste cuburi de gheaţă şi îndoite cu apă, a căror aromă este inconfundabilă şi indescriptibilă şi nici digestivele: Calvados (binecunoscuta băutură locală obţinută prin distilarea cidrului de mere, uneori şi de pere) sau Cognac (fără comentarii).

Totul a fost perfect până când mi s-a făcut sete. Sete de apă. Toată lumea oferea vin, oferea spirtoase, nimeni n-avea apă în meniu. Am reuşit în final să identific la periferia halei un bar, unde, cu numai 2 euro mi-am luat o jumătate de litru de apă plată de Volvic. Şi atunci am rostit celebrele cuvinte: „Cred că acesta este singurul loc din lume în care ţi se oferă băuturi gratuite, dar trebuie să plăteşti pentru apă!” 🙂 .

Să ne revedem sănătoşi!

P.S.: Îmi cer scuze pentru calitatea pozelor. Au fost făcute în 2003, cu un Kodak de duzină „made in China”, pe film, scanate un deceniu mai târziu.

3 thoughts on “Franţa-n bucate: 3 – Locul în care vinul e gratis şi apa se plăteşte

  1. Pingback: Franţa-n bucate: 3 – Locul în care vinul e gratis şi apa se plăteşte | Bacau Expres

  2. Pingback: Franța-n bucate: 8 – Câteva vorbe despre patria vinurilor | Food and beyond…

Leave a Reply

Your email address will not be published.