Franţa-n bucate: 0 – Prolog

ParisDisclaimer

Intâi de toate vreau să vă spun că acesta nu este un tratat despre arta culinară franceză. Departe de mine gândul acesta. Pur şi simplu sunt experienţe (mai mult sau mai puţin culinare) trăite de mine începând cu data primului contact face-to-face cu Franţa (undeva demult, pe la început de mileniu). O să vă rog să-mi iertaţi englezismele (în fond, „English is just bad French”) şi franţuzismele pe care o să le întâlniţi în decursul acestor pagini, dar scriu aşa cum gândesc. Şi uneori îmi vine mult mai uşor să sintetizez într-un cuvânt sau într-o expresie în franceză/engleză, ceea ce ar necesita câteva paragrafe bune în limba română. Asta este! Nu sunt literat (asta nu înseamnă că sunt illiterate 🙂 ), formaţia mea este pur tehnică: am urmat un liceu industrial, am absolvit o politehnică şi predau într-o faculate de inginerie. Luaţi-mă aşa cum sunt, sau take it or leave it 🙂 !

 

 

Prolog

Prima mea întâlnire cu Franţa s-a produs la începutul mileniului III. Până atunci am cunoscut-o doar la mâna a doua, dar ce mână: Dumas, Balzac, Zola, Verne!

Întâiul contact a fost realmente hilar. După ce am aterizat pe Roissy – Charles de Gaulle, alături de un coleg realmente „zborofob”, ne-am trezit, cu valize, genţi şi umbrele,  într-un autobuz plin cu afro-europeni (cred că ăsta este termenul pollitically correct) care mergeau la serviciu (pe autobuz era afişat cu litere mari, luminoase: „Personnel”, dar am zis că asta ar fi autobuzul nostru personal care ne va duce la staţia R.E.R.). Am ajuns cu bine în metropola pariziană, de aici urmând să luăm primul tren spre Orléans. Când am luat metroul spre Gare d’Austerlitz, am avut primul şoc: ăstia afişau în staţie în câte minute vine garnitura următoare, nu de câte minute a plecat ultima garnitură, aşa cum se întâmpla, până nu de mult, la metroul bucureştean. Ciudaţi, ce mai!

Instruiţi de-acasă, de alţii cu experienţă, ne-am luat biletele pentru Orlèans, le-am compostat ( 🙂 ), şi într-o oră (!), mai exact 58 de minute, am ajuns la destinaţie. Erau totuşi 120 km între Paris Austerlitz şi Les Aubrais Orléans.

Prima mea călătorie în Franţa a fost un veritabil maraton: Bacău – Bucureşti – Paris – Orléans – Paris – Caen – Paris – Dunkerque – Lille – Dunkerque – Paris – Torino – Milano – Torino – Paris – Bucureşti – Bacău. În noiembrie – decembrie. Alte detalii, în episolul următor.

To be continued…

Articole din serie: Dunkerque

3 thoughts on “Franţa-n bucate: 0 – Prolog

  1. Pingback: Franţa-n bucate (0) | Bacau Expres

  2. Pingback: Franţa-n bucate: 1 – Dunkerque | Food and beyond…

  3. Pingback: Franţa-n bucate: 2 – Caen | Food and beyond…

Leave a Reply

Your email address will not be published.