Filé de somn pe grătar

207De ce “pe grătar” și nu “la grătar”? De obicei, când auzim de diverse preparate la grătar, ne apare imaginea unei bucăți de carne/pește/mămăligă/etc așezate direct pe barele grătarului încins, bucată pe care s-au imprimat atât de frumos urmele grătarului. Cam așa:

În cazul peștelui pregătit în această manieră, apare însă o problemă: acesta se cam lipește de grătar. Remedii există:

1. Folosești un grătar reversibil pentru pește pe care îl așezi ori direct deasupra jarului, ori pe grătarul încins, iar peștele o să iasă cam așa:

fără să se lipească ori să se rupă la tentativa de întoarcere de pe o parte pe alta;

2. Freci foarte bine grătarul încins cu o jumătate de ceapă roșie, caz în care tendința unirii bucății de pește cu metalul fierbinte se atenuează. Așa am procedat cu somonul, de exemplu.

3. Pui bucățile de pește pe un pat de felii de lămâie, așa cum am învățat de aici.

4. Dacă n-ai nici grătar reversibil, nici ceapă, nici lămâie, poate ai totuși folie de aluminiu.

Acuma o să se găsească măcar o duzină de cârcotași experți care o să sară repede să-mi explice cât de toxică este folia de aluminiu și cât Alzheimer, Parkinson, osteoporoză și alte bube o să facem folosind-o. Tot atâtea bube facem și dacă nu o folosim, pentru că: bem apă [în care se admit între 0,05 mg/L Al (standardul românesc, directivele UE) și 0,20 mg/L Al (recomandările Organizației Mondiale a Sănătății)], bem bere, cola, energizante etc. (toate ambalate frumos în doze din aluminiu), folosim antiperspirante solide (care conțin sulfat dublu de aluminiu și potasiu – alaun sau piatră acră cum i se zice în popor), luăm medicamente (o tabletă de aspirină tamponată, conține între 10 – 20 mg Al, iar una de pansament gastric între 104 – 208 mg Al), ori respirăm (aerul din zonele urbane și industriale conține între 0,4 – 8 μg Al/m3). Ceea ce uită să spună “experții” respectivi este că majoritatea aluminiului ingerat prin alimente, apă și medicamente pleacă rapid din organismul nostru prin fecale, iar cantitățile mici de aluminiu care pătrund în sânge sunt, de asemenea, rapid eliminate prin urină (sursa).

Și după această poate prea lungă divagație, să revenim la fileurile de somn. Pe care le așezăm frumos, cu pielea în jos,  pe niște “tăvițe” confecționate din folie de aluminiu pusă în două, căreia îi ridicăm ușor marginile. Condimentăm puțin – am avut la îndemână doar sare, piper negru proaspăt măcinat și boia dulce, adăugăm câteva ierburi – rămurele de fenicul în cazul de față, și așezăm tavițele pe grătarul încins, într-o zonă cu temperatura nu prea ridicată (aluminiul trece cu atât mai mult în alimente cu cât temperatura și timpul de gătire sunt mai mari, iar prezența acizilor – zeamă de lămâie, oțet, unele condimente – accelerează procesul). Când carnea “s-a albit” pe mai mult de jumătate din grosimea fileului, o întoarcem pe partea opusă, folosindu-ne de o spatulă. Dacă ați uitat să ungeți folia cu ulei (așa cum am făcut eu), o să constatați că pielea va rămâne lipită de folie. E rău din punct de vedere estetic, dar e bine din alt punct de vedere: majoritatea microgramelor (1 microgram = 0,000001 grame) de aluminiu plecate din folie vor rămâne în bucata de piele. Mai lăsăm fileurile 3 – 5 minute (depinde de grosimea fileurilor și de temperatura grătarului) să se pătrundă și pe partea opusă, după care sunt gata de transferat în farfurie.

Se potrivesc bine cu niște ciuperci la grătar tapetate cu sos de iaurt cu usturoi, cu o salată de avocado și cu un pahar de Chardonnay sec, bine răcit.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși! 

5 thoughts on “Filé de somn pe grătar

  1. Pingback: Filé de somn pe grătar | Bacau Expres

  2. Pingback: Peşte şi iarăşi peşte… | Food and beyond…

  3. Pingback: Piept de pui cu miere, lămâiță și lămâie | Food and beyond…

  4. Pingback: Sos picant pentru pește | Food and beyond…

Leave a Reply

Your email address will not be published.