File de șalău cu sos Teriyaki

200La noi în casă e un fel de tradiție ca la sfârșit de săptămână, fie sâmbătă, fie duminică, să avem pește la masa de prânz. Mai gătesc pește și în timpul săptămânii, când am mai multe grade de libertate și pot să-l asezonez și condimentez cu te miri ce. Peștele din weekend este, de regulă, pregătit simplu: sare, piper, tigaie (mai rar cuptor), sos de usturoi, eventual mămăligă (în special la somn, păstrăv sau crap, evident nu la somon). Duminica asta a fost una din acele zile cu pește pregătit în două moduri. Întrucât orele erau înaintate iar pește proaspăt nu prea aveam de unde să iau (dat fiind faptul că afară se găsea numai cod: galben, portocaliu sau chiar roșu 🙂 ), am apelat la rezerva din congelator, rezervă alcătuită din somn de Dunăre (cumpărat proaspăt, tranșat și apoi congelat), păstrăv de crescătorie (eviscerat și ulterior congelat) și fileuri de șalău (luate gata congelate din supermarket). Pentru că nu poți decongela peștele la microunde (adică dacă ești puternic poți, însă dacă ești citit știi că nu-i bine), doar fileurile de șalău ar fi putut fi pregătite în timp util, drept pentru care le-am imersat (cu ambalaj cu tot) în apă rece și am așteptat ca transferul de căldură să-și facă treaba. Dacă mi-ați fost studenți, nu mă întrebați de ce nu am folosit apă fierbinte la decongelare, că vă trimit la bibliografie 🙂 .

Spre deosebire de peștele pe care îl iei proaspăt și ți-l congelezi singur, cel achiziționat gata congelat conține foarte multă apă, pe care o cumperi, evident, la preț de pește. Cu cât mai scump e peștele, cu atât mai multă apă conține. Cică e “glazurat”. Așa că după dezghețare m-am căznit să îndepărtez “glazura” fără a deteriora prea mult textura cărnii – presare ușoară, tamponare cu șervete absorbante. Pentru manipularea ulterioară mai facilă, am porționat fileurile în trei. De aici, drumurile celor două fileuri implicate s-au despărțit temporar. Unul dintre ele a primit doar sare și piper, celălat a poposit vreme de 30 de minute într-un castron unde a fost ușor înmiresmat cu sos Teriyaki. Cum spuneam și în alte postări, japonezii nu comercializează sos Teriyaki. Fiecare și-l prepară din ingredientele de bază (sos de soia, sake, mirin, zahăr sau miere) în proporțiile pe care le dorește. Sosul gata preparat ne vine pe filiera americană, fiind “înnobilat” cu ghimbir, usturoi și amidon. Dacă vreți să vă faceți singuri un astfel de sos, vă stă la dispoziție rețeta lui Radu. Eu am folosit totuși un sos comercial, pe care l-am mai întrebuințat și cu alte ocazii, pentru somon, somn și chiar vițel.

Fileurile s-au reîntâlnit în tigaia unsă cu ulei unde s-au prăjit 3 – 5 minute pe fiecare parte (bucățile mai subțiri au părăsit tigaia după 6 minute, cele mai dolofane au poposit în ea vreo 8 – 9 minute).

În paralel am mai confecționat niște pălării umplute cu brânză și niște morcovi baby fierți în abur. Astea s-au dus lângă șalăul teriyaki. Cel simplu a beneficiat de sos de usturoi cu iaurt și cartofi natur. Indiferent de condimente, fileurile au înotat în final într-un Riesling Italian sec, venit din podgoriile Murfatlar.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

2 thoughts on “File de șalău cu sos Teriyaki

  1. Pingback: File de șalău cu sos Teriyaki | Bacau Expres

  2. Pingback: Peşte şi iarăşi peşte, ca pentru Duminica Floriilor | Food and beyond…

Leave a Reply

Your email address will not be published.