Festivalul Mediteranean la Bacău – cu plusuri și minusuri

Festivalul Mediteranean la Bacău !!!
Vă așteptăm în Parcul Mircea Cancicov în perioada 12-13-14 iulie la un eveniment culinar dedicat fructelor de mare și dulciurilor turcești!!!
Program zilnic 12:00-22:00
Meniul va fi asigurat de Le Oac Oac Bistro, Caravana Racilor, Paella Espana, The Street Food Lobster și Delicii Turcești.
Bucătarii noștri vor găti pentru dumneavoastră o gamă largă de preparate din raci și fructe de mare!!!
Scoici, creveți, caracatiță, calamar, rapane, pui de baltă, midii, paella, homari și multe alte bunătăți.

Cam așa sună anunțul de pe pagina de Facebook a evenimentului. Din respect pentru limba română am mai adăugat niște diacritice și am eliminat majusculele nenecesare. Și emoticoanele.

_156

Evenimentul a fost promovat pe plan local și de Deșteptarea (singurul cotidian care apare la Bacău și în ediție tipărită) și online de Ziarul de Bacău (nu mai găsesc articolul să vă dau link).

După Brăila, CraiovaTârgu Jiu, Bistrița, Mediaș, Focșani, Suceava, Piatra Neamț, Brașov, Iași, Oradea, Tg. Jiu (din nou), Craiova (iarăși) și Râmnicu Vâlcea (pare-se că oltenii fură mai atrași de fructele de mare și de rahat decât de praz), mâncarea umblătoare ajunge și în Bacău, unde 325 de feisbuciști promit că o să partikipe, alți 2200 fiind doar “interesați”.

_151

Cum fusesem informat că încă de joi după amiază se instalaseră deja corturile, de-a stânga și de-a dreapta aleii principale a Parcului Cancicov, între tiroliană și fântâna arteziană din fața restaurantului Green Park, vineri pe la 5 PM am purces să documentez evenimentul. Am zis să merg din vreme, pe de o parte să evit aglomerația care va fi seara, pe de altă parte să prind și ceva lumină naturală bună.

_101

_103

Am început turul din partea stângă, unde trona un luuung cort înțesat cu Delicii Turcești. La intrare ești întâmpinat cu o cafea turcească la nisip (5 Lei). O astfel de licoare am băut ultima oară acum mulți ani, pe pietonalul din Brașov. N-am testat cafeaua din parc, preferând să pot adormi seara la o oră rezonabilă. Nu știu dacă cafegiul se uită așa tot timpul, ori doar îl deranjează camera foto. Sau faptul că n-am luat o cafea.

_102

_150

_138

În spatele “cafenelei”, înghețată turcească, vreo trei sortimente cărora nu prea le-am dat importanță, nici măcar poze nu le-am făcut. M-am postat în fața vitrinelor care evidențiau trei categorii mari de delicii: rulouri din rahat umplute cu tot ce–ți poate trece prin cap, chiar și cu ce nu ți-ar fi trecut în veci, baclavale cu diverse variațiuni pe temă și cataifuri. Or mai fi fost și altele, eu doar pe acestea le-am ochit.

_104

_105

_112

După cum declară comersantul, rulourile sunt valabile 12 luni, din martie 2019 până în martie 2020. Dar, vorba unui puști care trecea prin zonă: “Toate dulciurile sunt bune. Chiar și cele expirate”. Baza rulourilor, cu tradiție încă din 1920 la Helvacizade, o reprezintă câteva ingrediente: zahăr, amidon de porumb, coloranți și arome artificiale, la care se adaugă – după caz – vanilie, fistik (sic), alune, nuci, caju, nucă de cocos, mastic, petale de trandafir, șofran (mai degrabă un surogat de-al acestuia) etc. Preț unic: 90 Lei/kg. Ca să nu fie prea mare impactul prețului asupra cumpărătorului, i se taie un zero: costă doar 9 lei suta de grame.

_108

_114

_113

_143

La capitolul baclava și cataif, se modifică doar termenul de valabilitate, mai strâns (10 – 15 iulie 2019) și ingredientele (făină albă, zahăr, ulei de palmier, amidon, apă, sare iodată, nucă, fistic – ultimele două numărându-se la categoria alergeni). Prețul rămâne neschimbat, 9 bani gramul. Dacă afișau 0,09 Lei/g, chiar c-ar fi fost ieftine. Ca să fiu obiectiv, existau și niște sortimente care costau doar 6 bani gramul: “Baklava Kataif” și “Baklava Nartni”.

_109

_106

_107

Am analizat profilul cumpărătorilor: majoritatea între 20 și 35 de ani, cu copii în căruț sau ținuți de mână, posesori de câini de talie mică și gură mare. Vreo câțiva se salutau cu ¡Hola! (Ciao n-am auzit). Aceeași tipologie cu a celor care hulesc pe rețelele de socializare E-urile și “chimicalele” din alimente. Și să mai zicem că nu suntem ipocriți…

_155

Trec “strada” și ajung la cortul împărțit între “Paella Espana”, “The Street Food Lobster”, “Caravana Racilor” și “Le Oac Oac Bistro”. Celor din urmă nu le-am remarcat sigla, însă am văzut pe cineva mâncând pui de baltă. La “Paella…”, un bucătar se lupta cu doradele și peștii roșii (n-am găsit o traducere mai adecvată pentru red fish) de pe plita încinsă. 20, respectiv 30 de lei bucata. Am apreciat din ochi doradele, care băteau cam la 300 – 350 g exemplarul. Cum nu cred că erau de captură, eventual capturate din hipermarket la 30 – 40 lei/kg, mi se pare o afacere bună. O doradă de același calibru, la grătar și cu garnitura aferentă, adusă la masă și servită cu tacâmuri adevărate, costă într-o tavernă grecească în jur de 10 – 12 euro. La “împinge tava”, tot în Grecia insulară, o găsești la circa 7 – 8 euro. Iar în piața de pește din Rodos găsești astfel de dorade, proaspete, la 9 Eur/kg. Paella exista și ea, în sensul că tigaia imensă cu mânere în care se prepară, tot paella se cheamă. Și exista și pe afiș: 30 lei porția. Însă “paellele” erau goale și curate, semn că încă n-au fost folosite. Cum am fost în zonă între 5 și 7 după amiaza, poate s-or fi apucat mai târziu de gătit.

_115

_118

_117

_116

Mai departe, raci. Roșii ca niște raci fierți ce erau. 75 Lei/kg sau 30 de lei porția de 400 g. Urmează la rând puii de baltă. Pentru necunoscători, picioare de broască, doar cele din spate. Tot pentru necunoscători, povestesc și cum se “recoltează”: se prind între police, index și degetul mijlociu (ăla folosit în trafic) picioarele din spate ale broaștei vii. Cu o mișcare energică de scuturare din cot, rămâi cu “puii de baltă” în mână, în timp ce broasca agonizează pe jos. Mai ieftine decât racii (care, apropo, tot vii se aruncă în apa clocotită, la fel ca și homarii), doar 25 de lei porția (400 g), adică 62,5 Lei/kg.

_119

_120

_126

În următoarea paellă avem tentacule de caracatiță în sos picant, la 159 Lei/kg (prețurile și gramajele porțiilor le puteți vedea și în poză).

_121

_125

Ce mai găsim: carne de midii în sos roșu picant (100 Lei/kg), creveți în sos de vin (159 Lei/kg), midii în sos de vin alb (62,5 Lei/kg), pane de creveți (150 Lei/kg), de midii și de inele de calamar (a câte 125 Lei/kg). În prețurile acestea sunt incluse și caserolele din polistiren expandat, tacâmurile din plastic de unică folosință, șervețelele (la rolă), plicurile de sare și piper, sferturile de lămâie și pâinea. Era cât pe ce să uit scobitorile.

_122

_123

_124

_145

_144

_127

La capătul liniei, berarul de la Albrau. Cu bere Zimbru la draft (6 lei 400 mL) și la sticlă. Preț de monopol, că alte mărci n-au încăput la eveniment. Berarul vindea și apă (Borsec de 0,5 L  la 5 lei – preț de dumping comparativ cu cele practicate în Aeroportul Internațional “Henri Coandă” de la Otopeni), ceva energizante și niște sucuri cu ingrediente “identic naturale”.

_146

Ultimul cort, în notă ușor discordantă cu genul mediteranean, oferea Pork Knuckles: acea parte care unește metatarsienele cu tibia și fibula porcului. Nu-i nici glezna, dar nici binecunoscutul “adidas de porc”. Cum bucata respectivă are o grămadă de piele, tendoane și ligamente, trebuie fiartă îndelung, la foc mic, alături de ceapă albă, morcovi și  mirodenii, ca să devină comestibilă și să aibă și gust. Se servea cu, evident, cartofi prăjiți și castraveți murați. Pentru cei mai gingași la stomac existau și cârnăciori prăjiți.

_135

_134

_136

_133

_131

_130

_129

Cheful care se ocupa de cazanele cu fiertură și tingirile în care se finaliza preparatul a stat frumos la poză, chiar dacă nu i-am cumpărat capodopera (fără nici un accent peiorativ aici – puțini sunt cei care știu și se încumetă să pregătească din astfel de materii prime mâncăruri îmbietoare).

_137

_128

De pe malul turcesc am achiziționat la “tugău” opt bucățele de Baklava Fistik cu doar 41 de lei și ceva mărunt. Cu ceva umplutură mai puțin verde și mai puțină decât în poza de reclamă.

_142

_110

_157

_158

De echivalentul în euro al banilor respectivi îmi luam de la o cofetărie din Rodos, GR, cu 33,3% mai multă și cu 100% mai gustoasă. Bine, mai plăteam în plus și vreo 300 de euro avionul dus-întors.

_159

_160

De pe malul european am luat o porție de pane de midii (nu e o greșeală, am procedat ca la lege, enumerând ingredientele în ordinea descrescătoare a ponderii lor în produs) și două patruzecimi de Zimbru. Ne-am așezat la un colț de masă și am savurat totul în tihnă, pe duiosul și liniștitorul fundal sonor al țâncilor care lătrau și al bichonilor care țipau (sau invers, oricum n-are importanță).

_148

_153

_139

Am remarcat că peste tot aveau case de marcat și îți eliberau bon fiscal. Mai puțină evaziune, mai mulți bani de spart la bugetul de stat sau la cel local.

_152

De data aceasta, municipalitatea a renunțat să amplaseze mesele și băncuțele de berărie pe spațiul verde, folosind aleea dintre corturi în acest scop. Tot la plusuri se pot menționa și coșurile mari de deșeuri reziduale, amplasate în jurul terasei ad-hoc din 5 în 5 metri. Am observat chiar și lucrători de la salubritate care încercau (și chiar reușeau) să le golească în timp util. Mesele fiind puține, probabil și datorită faptului că oferta nu era atât de mare ca la alte streetfood events (evenimente cu mâncare stradală ar suna peizanistic), trebuia să accepți mâncatul și băutul la o masă comună. La unele mese accesul era posibil doar călcând prin tufele de trandafiri, singurele locuri de trecere fără a afecta spațiul verde fiind ocupate de cărucioare și landouri cu sau fără pasageri.

_140

_141

_149

Asta nu mai e vina primăriei, ci se datorează celor șapte ani de acasă făcuți la IFR sau IDD. Dacă tu te simți minunat, chit că urlă plodul, latră javra sau blochezi accesul, ceilalți nu mai contează. Ție să-ți fie bine, la fel ca atunci când îți parchezi mașina pe locurile pentru persoane cu dizabilități, pe trecerea de pietoni, sub semnul cu “Oprirea interzisă” sau pe trotuar. Sau când scuipi coji de semințe pe jos, arunci ambalajele de mâncare și/sau peturile (mai bine zis le lași să cadă) unde dă Domnul, ori vorbești la mobil cu neamurile din Italia suficient de tare cât să te audă chiar și în zonele fără semnal, ori cu bateria telefonului descărcată.

Am simțit totuși lipsa micilor la grătar și a manelelor la volum maxim. Astea ar fi completat în mod fericit atmosfera. Mai ales dacă ar fi costat 5 – 6 lei micul.

La articolul ăsta n-am concluzii. Le puteți trage și singuri, întrebându-vă, ca la bac: “Ce a vrut să spună poetul?”

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

2 thoughts on “Festivalul Mediteranean la Bacău – cu plusuri și minusuri

  1. Poetul o fi vrut să spună „Poftă bună!”, dar nu știa în ce limbă mediteraniană. Zic și eu.

    • Ar fi putut s-o spună în berberă, marocană, gibraltareză, portugheză, spaniolă, catalană, provensală, monegască, corsicană, genoveză, toscană, romană, sardă, siciliană, malteză, napoletană, calabreză, venetă, slovenă, croată, bosniacă, muntenegreană, albaneză, elină, cipriotă, turcă, siriană, libaneză, palestiniană, israeliană, egipteană, libiană, tunisiană sau algeriană. Fiind multe, nu s-a putut hotărî.

      Delectaretur!

Leave a Reply

Your email address will not be published.