302 Pe la noi i se spune leurdă, dar se mai cunoaște și sub denumirea de usturoi sălbatic sau usturoiul-ursului. Ultima poreclă i se trage de la numele științific din latină, Allium ursinum. Face parte din genul Allium, gen în care regăsim ceapa și usturoiul. De regulă o găsim prin păduri, apărând primăvara și crescând în umbra copacilor. Se găsește și se poate folosi la prepararea mâncărurilor de când apare (uneori, dacă iarna e blândă, se găsește și la sfârșit de februarie), cam până prin luna mai. Poate fi conservată prin congelare (eu am ținut leurdă în congelator chiar și șase luni).

Am făcut mai jos o listă cu denumirile leurdei în diverse limbi europene (sursa). Sper să fie utilă celor plecați de acasă și ar dori să găsească leurdă și în țările în care i-a trimis destinul, dar nu știu despre ce să întrebe.

Daneză – ramsløg
Engleză – ramsons, buckrams, wild garlic, broad-leaved garlic, wood garlic, bear leek, bear’s garlic
Finlandeză – karhunlaukka
Franceză – ail des ours, ail sauvage
Germană – Bärlauch
Italiană – aglio orsino
Maghiară – medvehagyma
Norvegiană – ramsløk
Olandeză – daslook
Portugheză – alho-dos-ursos, alho selvagem
Spaniolă – ajo de oso
Suedeză – ramslök

Deși internetul e plin de “informații” despre proprietățile curative ale leurdei și ale diverselor tincturi și extracte obținute din aceasta, nu mă hazardez să v-o recomand drept medicamentul-minune care vindecă de orice. Pentru sfaturi terapeutice există suficienți părerologi absolvenți ai Academiei Medico-Farmaceutice Google. Eu știu cu certitudine doar că e comestibilă și se poate găti cu ea. Numai să nu confundați frunzele de leurdă cu cele de lăcrămioare, cu care seamănă binișor. Riscați să faceți această confuzie doar o dată în viață.