Parașutat pentru cinci săptămâni în SUA, a fost evident faptul că n-o să mă pot eluda de la făcut ceva de mâncare (“gătit” fiind un termen prea pretențios). După primele 60 de ore de acomodare – și nu, n-a fost vorba despre mult blamatul “jet-lag” (cu acesta am avut probleme doar la revenirea în România – dar despre asta într-o viitoare poveste), cât mai degrabă cu amplasarea în bucătărie a sculelor, ustensilelor și dispozitivelor dedicate preparării hranei, ori cu însușirea modului de utilizare al acestora. Ah, da – și cu locul de păstrare a proviziilor.
Prima misiune, a fost o omletă pentru micul dejun. Mic dejun început în stil tradițional, românesc: cu palincă de Cluj.
După omletă, am trecut la un nivel superior: un grătar american, un barbecue (ori BBQ pentru cei obișnuiți cu stilul americănesc de pocire a cuvintelor).
Utilajul principal (ori conducător – după cum am învățat la cursul de “Conducerea și organizarea întreprinderii” – COÎ, cum zic americanii), un grătar exterior (in the backyard), pe propan îmbuteliat, prevăzut cu patru arzătoare, capac și termometru bilingv: Fahrenheit & Celsius. În ciuda relațiilor exacte de transformare pe care le predau de câteva decenii studenților mei (FDT-ul să trăiască), n-am reușit să fac mental conversia din ˚F în ˚C, până când fii-meu mi-a zis: “Scazi 30 din valoarea în ˚F și rezultatul îl împarți la 2. Astfel obții valoarea în ˚C.” Funcționează cu o eroare de ±10%! Și când te gândești că ecuațiile criteriale dau erori de până la 20%…
Mi s-au pus la dispoziție următoarele (în ordinea numerelor de pe tricou):
- cârnați afumați din carne de pui și mere;
- sparanghel proaspăt;
- ciuperci, să le zicem “champignon”, în varianta extra-large (deschid aici o paranteză: nu m-au impresionat autostrăzile cu cinci-șase-ori mai multe benzi pe sens, zgârie-norii imenși, parcările etajate cu +5 nivele, cât m-a impresionat ceapa, la cel puțin 1 livră – 0.453592 kg – bucata, chit că era 98% apă);
- bacon (nefigurat în desen);
- brânză “europeană” feliată: Cheddar, Swiss, Gouda etc. (nefigurată în desen).
Pe baza lor, am pregătit ceva gen:
Sparanghelul l-am aburit (2 – 3 min), apoi l-am învelit în bacon și l-am lăsat să se rumenească în partea superioară a grătarului.
Ciupercile le-am grătărit, am evacuat faza lichidă rămasă, apoi le-am umplut cu brânzeturi, așteptând ca acestea să se topească.
Cârnații i-am rumenit conștiincios, câte 5 – 7 minute pe fiecare parte (admițând că au patru părți de rumenit fiecare).
Rezultatul a fost stropit din belșug cu (în ordinea preferințelor): apă, Coca-Cola (obvious!), bere IPA, vin alb din Napa Valley.
S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!
Sunt sigura ca ati fost apreciat la adevarata dvs valoare si toti s-au lins pe degete…
Sa va fie de bine si de sanatate !
Mulțumesc. Păi m-au apreciat în sensul că m-au pus să le mai fac și alte chestii. 🙂
Pingback: Cum mi-am petrecut vacanța (4) – My first american BBQ – Bacau Expres
Pingback: Cel mai bun somon la grătar | Food and beyond…