Coșulețe de ciocolată cu frișcă – un desert rapid

Odată ce ați cumpărat ingredientele necesare, desertul este ca și făcut. Mai este necesar să adaug că nu necesită coacere?

Ce vă trebuie?

  • 2 cutii de “păhărele” din ciocolată amăruie (la Selgros am găsit astfel de forme, sunt câte 12 într-o cutie);
  • 200 mL smântână lichidă nefermentată, cu minim 30% grăsime;
  • 1 – 2 lingurițe de zahăr (cam 5 – 10 g).

203

204

Cum procedați?

Procedura este extrem de simplă: se pune frișca bătută într-un poș, se umplu păhărelele de ciocolată cu frișcă, se ornează și se dau la rece până în momentul servirii.

207

Dacă ați mai făcut frișcă și chiar v-a ieșit, puteți sări peste paragrafele următoare. În caz contrar, citiți mai departe.

Pentru a obține frișcă, smântâna trebuie aerată  sau “bătută” cum se zice, iar în smântână trebuie încorporat zahărul. Prin batere, smântâna își mărește volumul, înglobând o cantitate mare de aer. Puteți bate frișca cu un tel manual ori cu telurile unui mixer electric. Dacă sunteți ecologiști înrăiți, dar nu vreți să faceți febră musculară de la telul clasic, ar mai fi varianta telului mecanic “cu tracțiune animală”.

214

215

Puteți folosi smântână pe care scrie “pentru frișcă” sau “frișcă lichidă”, dar foarte bine se poate folosi smântâna “pentru gătit”. Indiferent ce marcă folosiți, aveți grijă să aibă minim 30% conținut de grăsime.

209

210

211

212

213

Și încă un pont: dacă vreți ca frișca să se bată corespunzător, ea trebuie să fie rece; înainte de a vă apuca de treabă lăsați-o măcar vreo 3 – 4 ceasuri la frigider. Dacă vă grăbiți și nu aveți smântână rece, o puteți pune la congelator. Atenție însă, puteți avea surpriza ca apa din compoziția smântânii să înghețe, separându-se de restul materiei grase care rămâne în stare lichidă. Ca să evitați problemele, nu țineți smântâna în congelator mai mult de o jumătate de oră (cutia de 200 mL), iar din timp în timp agitați-o și schimbați-i poziția, ca să nu stea tot timpul cu aceeași față pe suprafața rece.

Puteți folosi direct frișcă vanilată și îndulcită, caz în care nu trebuie să mai adăugați zahăr. În plus, frișca rezultată va avea și o ușoară aromă de vanilie. Sper să nu vă deranjeze.

216

Experții zic că trebuie folosit zahăr pudră, iar acesta trebuie adăugat mai pe la sfârșit, când frișca începe să-și mărească volumul. Eu, nefiind expert, folosesc zahăr tos (adică sub formă de cristale) și îl pun de la început în smântână. Tot experții spun că zahărul tos “lasă apă” și strică frișca. Câtă apă poate lăsa zahărul alb de categoria 1, când, prin standardul de fabricație, acesta poate conține maximum 0,1% umiditate (deci în 2 lingurițe de zahăr vor fi cam 10 miligrame de apă sau o sutime de mililitru!). N-am găsit explicații de ce zahărul trebuie pus mai la urmă, nici nu-mi bat capul, atâta timp cât există smântână gata îndulcită, care trebuie doar scoasă din cutie și bătută, fără a mai adăuga zahăr. În aceea cum se pune zahărul “mai la sfârșit”?

Singura chestiune logică din aceste recomandări ale experților este că zahărul pudră se dizolvă mai rapid (“se topește” – ar zice experții) decât zahărul tos.

În concluzie, smântână rece, vas (tot rece) cu pereți înalți, ca să nu ne stropim, zahăr tos, adăugat de la început. Se bate mai întâi la turație minimă, până când se dizolvă zahărul. Durează cam 6 – 8 minute. Când simțim că se îngroașă gluma (adică frișca), putem mări turația, dar stăm cu ochii pe conținut ca pe butelie. De ce? Pentru că poate apărea fenomenul de supraamestecare (overmixing). Studenților mei le explic că prin overmixing tensiunile tangențiale aplicate în masa de lichid devin suficient de mari încât să depășească legăturile metastabile care fac ca substanțele hidrofobe și cele hidrofile să fie menținute într-un amestec pseudo-omogen (v-am pierdut deja, deși nici n-am amintit de cuantic). Cu alte cuvinte, o amestecare (batere) prea intensă sau prea îndelungată poate conduce la separarea materiilor grase (globulele de grăsime) de partea apoasă (soluția care conține zaharuri și proteine hidrosolubile), rezultând două faze: una grea, hidrofilă – zara (a nu se confunda cu prăvălia omonimă), și una ușoară – lipofilă sau hidrofobă, untul. Veți obține un unt (puțin dulce datorită zahărului adăugat), pe care o să-l puteți folsi întru prepararea unor creme de prăjituri/torturi pe bază de unt. Cum nu asta v-ați propus a priori, este bine să vă opriți la timp din bătaie.

202

201

205

Dacă v-a ieșit frișca, treceți-o într-un poș cu dui (sau poșcudui) și umpleți păhărelele. Dacă nu v-a ieșit, luați niște frișcă la tub (un fel de shaving foam comestibil) și umpleți păhărelele din ciocolată.

217

208

În vârf le puteți pune câte o figurină de ciocolată, un fruct de pădure, o alună, o măslină, o scobitoare străină, o atenție, ceva, acolo!

206

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Leave a Reply

Your email address will not be published.