Ciuperci umplute cu brânză, la tigaia-grill

100Dacă se poate prepara ceva pe grătar, se poate pregăti la fel de bine și în tigaia-grill. Asta este concluzia la care am ajuns în urma unor cercetări experimentale complexe și laborioase 🙂 . Cel mai bine s-au comportat peștii întregi gătiți astfel (dorada și bibanul de mare), antricoatele de vițel, ba chiar și homarul. Doar cu fileurile de șalău merlucius decongelate am dat chix, în sensul că n-au ieșit prea aspectuoase, rupându-se lejer la tentativa de întoarcere de pe o parte pe cealaltă, probabil și pentru faptul că erau mai mult apă (gheață) decât pește.

Până acum făcusem ciuperci umplute doar la cuptor și la grătar. Cum în casă n-am grătar iar cuptorul era în întregime ocupat de o tavă în care se rumeneau niște filéuri de șalău în crustă de migdale, am decis că este momentul testării tigăii-grill și pe ciuperci. Sunt posesorul a două tigăi-grill, dintre care una “de firmă”, masivă, cu un inel din oțel inoxidabil pe partea în contact cu flacăra. Se încinge mai greu, dar înmagazinează foarte bine căldura.

Am uns-o cu puțin ulei din sâmburi de struguri, am așezat-o pe ochiul aragazului cu flacăra dată la maxim până când s-a încins bine de tot. Între timp am spălat ciupercile, le-am îndepărtat cozile (pe care le-am congelat păstrându-le pentru alte ocazii) și le-am scurs bine de excesul de apă.

Brânza folosită drept umplutură a fost o brânză cu pastă moale, cu mucegai albastru. Se cheamă Bleu Village, este de sorginte franceză și o găsiti la un preț modic la Lidl. Am tăiat din ea un număr de “cuburi” egal cu numărul ciupercilor.

Am pus ciupercile în tigaia încinsă cu gura în jos, am redus focul la mediu, și le-am lăsat vreo patru minute ca să elimine umiditatea excedentară.

Le-am întors apoi cu gura în sus, le-am mai lăsat încă 4 minute, apoi am răsturnat lichidul care se mai adunase în pălării și am pus bucățile de brânză. Pe o parte din ele am presărat puțin praf de chilli (pentru mesenii cărora le plac mâncărurile mai picante).

După încă 4 minute brânza s-a topit și “șampinioanele” erau numai bune de mâncat. Între timp s-a făcut și șalăul și legumele aburite. Vinul, un Chardonnay de Sâmburești, era deja frapat, așa că ne-am așezat la masă.

Ceea ce vă doresc și vouă.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Leave a Reply

Your email address will not be published.