În sănătatea femeilor, prevenirea și diagnosticarea precoce joacă un rol central. Instrumente precum testul Papanicolau, examinările periodice și hormonale, precum și o asigurare de sănătate adecvată, sunt piloni care sprijină femeile în protejarea sănătății lor. În acest context, adenomioza uterină, deși este o afecțiune benignă, apare ca una dintre afecțiunile care beneficiază de o abordare proactivă a sănătății femeilor.
În cursul acestui articol, vom afla ce presupune această afecțiune, care sunt simptomele și cauzele și ce opțiuni de tratament există pentru tratarea ei.
Adenomioza uterină, ce este?
Adenomioza uterină se manifestă prin proliferarea țesutului endometrial în cadrul miometrului, țesutul muscular al uterului. Acest fenomen determină o mărire a organului, care poate atinge o dimensiune considerabil mai mare decât cea normală – deși, de obicei, nu o depășește pe cea a unui uter însărcinat în 12 săptămâni. Infiltrarea tisulară poate fi circumscrisă, formând un adenomiom, sau difuză, ducând la o stare de adenomioză extinsă.
Deși 11% dintre pacientele cu adenomioză pot prezenta și endometrioză, este important de subliniat că acestea sunt două afecțiuni distincte. În cazul endometriozei, țesutul endometrial se dezvoltă în afara uterului (de exemplu, în ovare, trompele uterine sau peritoneu). Interesant este faptul că mai mult de jumătate dintre femeile cu adenomioză au și fibroame uterine, iar o minoritate, 7%, au polipi endometriali.
Deși este considerată în mod fundamental o afecțiune benignă, după cum am menționat, adenomioza poate duce la dureri persistente și sângerări abundente care afectează negativ bunăstarea și calitatea vieții femeilor. Prevalența sa reală este dificil de determinat cu precizie, dar se estimează că afectează între 20% și 65% dintre femei, cu o prevalență mai mare în rândul celor cu vârsta de peste 30 de ani, în special între 40 și 50 de ani. Există, de asemenea, o corelație semnificativă între adenomioză și sarcinile anterioare, 80% dintre femeile afectate având deja cel puțin o sarcină dusă la termen.
Cauze
Originile precise ale adenomiozei uterine sunt încă în curs de studiu, dar există mai multe ipoteze care încearcă să explice modul în care endometrul se poate infiltra în miometru:
- prezența celulelor stem în țesutul uterin;
- dezvoltarea de țesut suplimentar în peretele uterin, preexistent de la naștere și care se extinde la vârsta adultă;
- inflamație uterină postpartum;
- expansiunea agresivă a țesutului anormal din celulele endometriale în mușchiul uterin, potențial ca urmare a tăieturilor efectuate la nivelul uterului în timpul procedurilor chirurgicale, cum ar fi anumite tipuri de naștere, avort sau alte proceduri chirurgicale asupra uterului;
- sarcini repetate;
- practici de sterilizare, cum ar fi ligaturarea tubară;
- disfuncții ale ciclului menstrual și dezechilibre hormonale.
Progresia adenomiozei uterine este strâns legată de prezența estrogenului în organism, motiv pentru care afecțiunea este mai frecventă în rândul femeilor de vârstă reproductivă și tinde să dispară odată cu instalarea menopauzei.
Care sunt simptomele adenomiozei uterine și cum este diagnosticată?
În unele cazuri, adenomioza uterină poate chiar să nu se manifeste prin simptome evidente și să cauzeze doar un disconfort minor. Cu toate acestea, există semne prin care poate fi recunoscută:
- sângerări menstruale deosebit de intense sau prelungite;
- dureri pelvine intense sau crampe ascuțite în timpul perioadei menstruale, cunoscute sub numele de dismenoree;
- sângerări ușoare între menstruații;
- durere în zona pelviană;
- senzație de presiune sau de balonare în abdomen;
- durere în timpul actului sexual, cunoscută sub numele de dispareunie;
- oboseală cauzată de anemie;
- mărirea în volum a uterului;
- probleme de fertilitate;
- dureri în partea inferioară a spatelui;
- senzația de presiune în apropierea rectului și a vezicii urinare.
Cu toate acestea, rămâne o dificultate în diagnosticarea afecțiunii, deoarece simptomele pe care tocmai le-am văzut sunt comune mai multor alte afecțiuni, cum ar fi fibroamele sau polipii endometriali. Pentru a o recunoaște, este util să se efectueze o serie de examinări și teste, cum ar fi
- evaluarea pelviană, care verifică o creștere a dimensiunii uterului față de normal;
- ecografia transvaginală pentru a detecta eventualele anomalii ale țesutului miometrial;
- imagistica prin rezonanță magnetică: furnizează detalii suplimentare care completează observațiile ecografice;
- histeroscopie, histerosalpingografie sau sonohisterografie: acestea sunt examinări specifice pentru o analiză detaliată a structurii uterine și a trompelor uterine;
- biopsia endometrială, care permite excluderea unor patologii mai grave prin examinarea țesutului endometrial. Această examinare este cea mai sigură metodă pentru un diagnostic definitiv al adenomiozei uterine.
Poate fi tratată adenomioza?
Tratamentul adenomiozei uterine este adaptat în funcție de simptomele manifestate, de intensitatea acestora și de faptul dacă pacienta a încheiat sau nu o sarcină. Adesea, adenomioza tinde să regreseze în mod natural odată cu sosirea menopauzei, un factor care poate influența abordarea terapeutică în funcție de apropierea acestei faze din viața unei femei. Strategiile terapeutice de gestionare a adenomiozei includ utilizarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (așa-numitele AINS), utilizate pentru ameliorarea durerii, administrate în general chiar înainte și în primele zile ale ciclului menstrual. Specialistul poate prescrie, de asemenea, medicamente hormonale, cum ar fi pilulele contraceptive combinate estrogen-progestin sau dispozitivele de eliberare a hormonilor, pentru a controla sângerarea excesivă și a atenua durerea. În cazurile mai severe, se poate efectuahisterectomia, adică îndepărtarea chirurgicală a uterului, care este recomandată în special femeilor care nu au intenția de a avea copii în viitor și care nu răspund adecvat la alte tratamente.
Embolizarea arterei uterine este o altă opțiune minim invazivă, adesea utilizată pentru a diminua prezența fibroamelor. Ablația endometrială, care îndepărtează mucoasa internă a uterului, poate fi eficientă în reducerea simptomelor dacă adenomioza nu a invadat în profunzime musculatura uterină, limitând sângerarea, dar nu neapărat durerea. În cele din urmă, tratamentul poate include utilizarea de medicamente antifibrinolitice, cum ar fi acidul tranexamic, care ajută la reducerea sângerărilor.
Complicații
Adenomioza uterină poate duce la complicații precum anemia cronică din cauza sângerărilor menstruale excesive și prelungite, care, la rândul lor, provoacă oboseală și slăbire generală.
În plus față de efectele sale directe asupra sănătății fizice, adenomioza afectează, de asemenea, fertilitatea, făcând calea spre concepție mai dificilă. În cazul unei sarcini, riscul de complicații precum avortul spontan și nașterea prematură este ridicat, subliniind importanța unui tratament atent și specializat pentru cei care doresc să aibă copii.