Ce e mai uşor: să repari o maioneză „tăiată” sau să o faci corect, ca să nu se taie?

000La o căutare pe neţ, constat că sunt mai multe articole despre „cum să repari o maioneză tăiată” decât despre „cum să prepari corect o maioneză care nu trebuie reparată”. La făcutul maionezei e la fel ca în medicină: e mai uşor de prevenit boala decât de tratat.

Fac maioneză de cel puţin trei decenii. Am stricat una singură, şi nici acum nu ştiu de ce.

Am început de jos. Mai întâi ca băgător de seamă (observator, cum s-ar zice acum). Apoi am fost promovat pe post de agitator. Ulterior mi s-a permis să devin spărgător-separator (de ouă, evident). După ce am avut voie să dozez eu însumi uleiul, am considerat că sunt apt să-mi iau destinul în propriile mâini. Nu „mi s-a tăiat” prima maioneză pe care am făcut-o singur. Nici a doua, şi nici a zecea. Cred că s-a tăiat atunci când eram prea sigur de mine şi am pornit la treabă convins că mie nu mi se poate întâmpla aşa ceva.

Întotdeauna mi-am preparat maionezele în maniera clasică:

  • Întotdeauna am avut grijă să am toate ingredientele la aceeaşi temperatură;
  • Întotdeauna am amestecat compoziţia manual, cu o lingură de lemn (pentru că e „eco”) şi doar în sens anti-trigonometric (pentru că aduce noroc 🙂 );
  • Întotdeauna am folosit un raport de 1:1 între gălbenuşurile fierte şi cele crude;
  • Întotdeauna am folosit ulei de floarea soarelui (chiar şi când era pe cartelă).

Iar ordinea operaţiilor şi a adăugării ingredientelor a fost mereu aceeaşi:

  • Se sfarmă bine gălbenuşurile fierte,
  • Se adaugă gălbenuşurile crude,
  • Se adaugă muştarul (1 lingură la 2 gălbenuşuri) şi un praf de sare;
  • Se adaugă zeamă de lămâie (1 linguriţă pentru 2 gălbenuşuri);
  • Se omogenizează foarte bine acest amestec şi abia după aceea se începe adăugarea uleiului (cam 200 – 250 mL pentru fiecare gălbenuş);
  • Nu este neapărat să adăugaţi uleiul cu picătura sau continuu, în fir subţire; tot secretul este să nu mai adaugi ulei până când cel din vas nu este complet încorporat în maioneză;
  • La final se mai poate dilua cu puţină apă (dar se va decolora) şi se mai poate potrivi la gust cu sare, zeamă de lămâie, muştar.

Spor la treabă şi să ne revedem sănătoşi!