Cascada Secuiului și ceva în plus

Încercăm astăzi să găsim negăsita din februarie, Cascada Secuiului. Suntem atașați unui grup mai mare de turiști budapestani, veniți să-și petreacă vacanța în Secuime.

Au ghid dedicat. Primim și noi unul; un tânăr profesor de limba maghiară care predă ceangăilor de lângă Bacău, aflat acum în vacanță.

Escapada nu vizează doar cascada. E un tur de aproape o zi, care cuprinde o vizită la o veche moară acționată hidraulic de o roată cu zbaturi, oprirea de rigoare la Cascada Secuiului, o târguială cu producătorii locali de cașcaval afumat, o gustare de prânz la „Parlamentul” local, urmată de o lecție practică de confecționat șindrilă. Încă două opriri, una la foișorul înalt din care se poate admira întreaga zonă, una la stupii unor apicultori de la care poți cumpăra produse mai mult sau mai puțin specifice, apoi înapoi „acasă”.

Nu chiar la prima oră a dimineții ne urcăm cu toții în bătrânul camion RDG-ist care ne va purta prin locurile sus-pomenite.

_DSC2637 copy

_DSC2635 copy

La moară, „patronul” Balint Vencel, zis și Venci bacs, scurtează ceva lemne de foc cu ferăstrăul circular acționat de aceeași roată cu zbaturi. Ne povestește istoricul morii vechi de 200 de ani, iar după ce vedem acționarea și interiorul, ne macină și niște porumb. Ne îmbie cu o afinată din producția proprie, apoi stă frumos la poză, așa cum îi scrie în fișa postului. Ne luăm rămas bun și purcedem mai departe către ferma la care se prelucrează laptele.

_DSC2576 copy

_DSC2609 copy 2

_DSC2617 copy

_DSC2583 copy

_DSC2593 copy 2

_201

_DSC2615 copy

Odată ajunși, admirăm cașcavalul afumat în cele trei variante ale sale: simplu, cu adaos de ardei gras (paprika) și cu adaos de leurdă. Gustăm și cumpărăm câte o bucată din fiecare sortiment. Am mai fi putut cumpăra tarhon la oțet, sirop de brad sau de soc, gemuri și dulcețuri din fructe de pădure.

_202

_203

_205 copy

Vremea e plăcută. Dacă n-ar fi fost motorul camionului, am fi auzit de departe zgomotul cascadei. Csorgókő vizesés (piatra peste care se scurge apa) este denumirea în maghiară a Cascadei Secuiului. Nu e chiar Niagara, dar priveliștea e frumoasă. Câteva șuvoaie de apă limpede, care iarna se transformă în stalactite și stalagmite, susură alene peste pietrele alunecoase. În luminișul de lângă cascadă, o rulotă în care se prepară, evident, Kürtös Kalács (cozonac secuiesc). Care costă doar 15 lei/380 g.

IMG_2153 copy

_DSC2732 copy

_DSC2782 copy

De la cascadă ne îndreptăm către Parlament. Nu-i nici cel de la Budapest, nici cel de la Bucharest, ci cel de la Vărșag.  La intrare, mușcatele roșii plantate în ghivece albe, de plastic casant, te duc cu gândul la culorile steagului unguresc: roșu/piros, alb/fehér, verde/zöld. Aici, la intrarea în Parlament, pe lângă secuii care-și savurează berea Csíki Sör (costă 5 lei, mai puțin decât apa care costă 6 lei), o familie generoasă ne așteaptă cu o gustare încropită din produse autohtone: pâine cu cartofi, salam de vânat, caș proaspăt, ouă fierte, slană de trei dește, cu o vinișoară subțire de carne prin ea, ceapă roșie feliată regulamentar. E prea cald pentru palinka. Luăm câte un Csíki Sör și, după ce vedem „pe viu” cum Asztalos Ferenc (nume fictiv, echivalent cu Francisc Tâmplarul), Feri bacs pentru apropiați, croiește șindrila din lemn de rășinoase, plecăm mai departe, înspre foișorul de observat împrejurimile.

_DSC2830 copy

_DSC2822 copy

_DSC2915 copy

_DSC2910 copy

_DSC2912 copy 2

_DSC2911 copy

_DSC2916 copy

_DSC2919 copy 2

_204

_DSC2887 copy

_DSC2898 copy 2

Din vârful foișorului se vede până hăt-departe. Cu un obiectiv bun, poți vedea chiar și detalii.

_DSC2938 copy

_DSC2964 copy

Ultima oprire, stupina mobilă. De vânzare, miere, palinka și afinată. Miere aveam acasă din vreo trei-patru surse, iar în loc de afinată, vișinată, cireșată, cornată ș.a.m.d. am preferat întotdeauna o „prunată” curată, trasă de două ori. N-am putut rezista însă mierii în fagure, o delicatesă destul de greu de găsit. Ca să nu mai zic de palinka.

_DSC3067 copy

Pe la 4 după amiaza ajungem înapoi la reședința noastră de vacanță. Mai ozonizați și cu bateriile încărcate. Și cu mai mult bagaj decât la plecare: Kürtös Kalács, cașcaval de trei feluri (simplu, cu paprika, cu leurdă), miere la fagure, palinka. Și poze. Multe poze.

_DSC3075 copy

_DSC3077 copy

Cum aveam bateriile pline, eram numai bun de pus la discuit: rondele de cartofi prăjite în ulei, ceafă de mistreț ținută 48 de ore la baiț, kaizer de porc. Toate acompaniate de salată de ardei copți înnobilată cu un mujdei de usturoi onctuos și cremos, stropite cu palinka (la început) și apoi cu un cupaj alb demisec din podgoriile Focșanilor.

IMG_2205 copy

IMG_2198 copy

IMG_2196 copy

IMG_2208 copy

Una peste alta, a fost o experiență interesantă, diferită de alte excursii, fie individuale, fie în grup. Iar prețul a fost modic: câte 15 Euro de persoană.

O afacere locală, care aduce în sezonul estival cam 300 Euro/zi/grup de 20 persoane, sumă din care se scade chiria camionului, prețul gustării, onorariile ghizilor și cam atât. În plus, fiecare grup generează venituri producătorilor de cașcaval, rulotei care vinde Kürtös Kalács, birtașului de la Parlament, precum și apicultorilor. Și asta este doar una din multiplele opțiuni oferite de Pensiuni Harghitene.

Ceea ce am experimentat la Zetea – Vărșag mi s-a părut cu mult mai antrenant și mai convenabil decât un sejur pe Valea Prahovei sau o săptămână pe litoralul românesc. Poate greșesc, poate nu…

_206

Leave a Reply

Your email address will not be published.