Varză călită cu oase de porc

_100În preajma Anului Nou am pregătit o ruladă din cotlet de porc. Cum achiziționasem bucata de cotlet cu tot cu os, os de care la momentul respectiv n-aveam nevoie, l-am zvârlit în congelator întru așteptarea unor vremuri propice și pentru el. Au venit și respectivele vremuri, oasele respective (ca să fiu mai exact o porțiune din șira spinării cu vreo 7 – 8 cioturi de coaste) găsindu-și locul într-o minunată varză, călită agale, gospodărește, molcom, încetișor, iavaș-iavaș – adică lent.

Mai întâi am extras patru jumătăți de varză murată din butoiul prevăzător pregătit astă-toamnă, jumătăți pe care le-am lăsat acoperite cu apă preț de-o noapte, cât să iasă din ele excesul de NaCl și să-i mai crească pH-ul (pentru cei oripilați de “chimicale” asta înseamnă că varza se desărează și se dezacrește, pentru a fi mâncabilă).

Tocată potrivit și apoi bine scursă, am trecut varza într-un tuci încăpător, gresat ușor cu vreo două linguri de ulei vegetal (mergea mai bine o lingură de untură de porc, dac-aș fi avut), apoi am pus tuciul la foc mic.

Când varza a început a sfârâi am trântit peste ea suportul osos al cotletului și am stins totul cu o jumătate de litru de bere brună (Ursus, cu 7% alcool v/v).

Am lăsat-o să fiarbă încetișor, la flacără cât să nu se stingă ochiul aragazului, preț de vreun ceas și jumătate (i-am mai pus câte puțină apă când am simțit că rămînea varza pe uscat).

Am potrivit-o apoi de sare (marină) și piper (mozaic) și-am dat-o la cuptor (preîncălzit între timp la 180 ˚C) încă vreun ceas, poate două (mai precis până când resturile de carne se desprind singure de pe os).

Am mutat varza într-un vas din sticlă termorezistentă (Jena sau Pyrex, niciodată Yena – cunoscătorii știu de ce), și apoi am început să sculptez coloana vertebrală a porcului, întru recuperarea cât mai avansată a materiei proteice. M-am ales cu o cantitate bunicică de carne macră, pe care am amestecat-o cu varza fierberizată (adică fiartă în bere).

Ca să fiu sigur că masa proteică este suficientă, am prăjit și vreo două bucăți de cârnat “made in Bucovina”. Iar ca bonus i-am adăugat și niscaiva mămăligă aburindă. Ar fi mers și fără, dar așa apare descrierea mai rustică, plus că dă bine și în poză.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Leave a Reply

Your email address will not be published.