Tochitură cu cârnați fierți în bere

100Despre tochitură am mai scris și, probabil, voi mai scrie. Așa cum ziceam și aici, tochitura este pentru români ceea ceste pizza pentru italieni: un preparat născocit întru valorificarea rămășițelor și a sporirii bogăției și diversității din farfurie. Nu spun că n-am putea face tochitură și din altceva decât prisosul bucatelor de pe masa de ieri, iar povestea de față vine să sprijine această afirmație.

Ce vă trebuie?

O tochitură de succes trebuie să aibă obligatoriu ca ingredient, porcul. Cu cât mai mult și în cât mai multe prezentări, cu atât mai bine. Așa că am avut grijă să folosesc o felie de ceafă de porc fără os și vreo juma’ de metru de cârnat subțire, proaspăt. Odată ce avem baza (porcul, adică), restul e floare la ureche: niște brânză, niște ouă, neapărat mămăligă, și ce s-o mai găsi. Brânza a fost o brânză de capră ținută la burduf, iar ouăle au fost de găină (cred). La capitolul ce s-o mai găsi, am găsit o pungă de ghebe, rătăcită prin măruntaiele congelatorului. Bună și asta. Despre sare, piper, ulei și boțul de unt nu mai amintesc, că se subînțeleg. Nu se subînțeleg însă berea și vinul. Vă lămuresc imediat ce-i cu această combinație insolită de băuturi.

Cantități nu dau, că astea sunt informații clasificate 🙂 . Vă spun doar cum se face. Așadar:

Cum procedați?

Mai întâi tăiați ceafa de porc în bucățele mai mici, așa cât să îmbucați o dată;

Cârnatului îi dați formă de spirală arhimedică și, ca să nu se împrăștie peste tot, îl fixați cu  câteva bețișoare pentru frigărui (vreo trei vă sunt arhisuficiente);

Ungeți o tigaie cu puțin ulei și rumeniți ușor cârnatul și ceafa; le mai întoarceți din când în când de pe o parte pe alta;

Când considerați că sunt suficient de rumenite (probabil după vreo 10 minute la foc potrivit), adăugați în tigaie bere, astfel încât cârnatul să fie imersat până la jumătate;

Acum puteți da cep sticlei de vin (s-a întâmplat să fie un Merlot sec de Miniș) ca să respire – eventual puteți testa un pahar împreună cu brânza de capră;

Lăsați să fiarbă carnea și cârnatul încetișor (la foc mic), preț de vreo 20 de minute, până se evaporă toată faza lichidă, după care scoateți-le deoparte;

Între timp porniți mămăliga și, într-o altă tigaie în care ați pus o lingură de ulei și o bucățică de unt (uleiul împiedică untul să împroaște peste tot), răsturnați ghebele (așa congelate cum sunt), înabușiți-le sub capac vreo 6 – 8 minute, apoi lăsați-le libere, la foc mediu, până dispare din tigaie toată apa, iar ciupercile încep să se rumenească;

În tigaia în care ați prăjit/fiert carnea și cârnatul spargeți câteva ouă (măcar unul de persoană) și faceți niște ochiuri din acelea cu gălbenuș moale spre cleios;

Ar trebui ca ochiurile, ghebele și mămăliga să fie gata cam în același timp. Nu vă mai rămâne decât să le trântiți aranjați frumos în farfurie, să puneți peste mămăligă o bucată zdravănă de brânză și apoi să vă apucați de înfulecat mâncat.

Sper că v-a mai rămas și niște Merlot 😉

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Leave a Reply

Your email address will not be published.