To be or not to be – Restaurantul Hamlet, Bacău

_100Încă din capul locului vreau să vă mărturisesc că nu sunt un connaisseur într-ale restaurației (în sens gastronomic), așa că nu luați de bun tot ce-am să vă povestesc aici. Sunt opiniile mele, evident subiective, opinii care s-ar putea să nu coincidă nici cu cele ale experților (de care este bine să ținem seama) și nici cu cele ale majorității celor care s-au perindat prin localul (și nu locația) respectiv.

Restaurantul Hamlet este o apariție relativ nouă în Bacău. Amplasat în sediul (era să zic fostei) Case de Cultură, beneficiază de o poziție centrală (deci vad comercial), ușor accesibilă din toate zonele orașului. În interior n-am intrat (deci n-o să vă povestesc ce și cum este prin toalete), m-am limitat la a mânca un prânz (da, l-am mâncat, că de servit mi l-a servit chelnerița), în aer liber, pe terasa care nu numai că a înghițit trotuarul, dar a furat și vreo 0,2 m (20 cm sau 200 mm pentru cei mai puțin inițiați în transformarea unităților de măsură, respectiv circa 7 ¾ inch pentru londonezii cu mașini înmatriculate în Bulgaria) din carosabil.

Sâmbătă, sărbătoare de Constantin și Elena, ora 13.00. Suficiente mese libere pe terasă. O doamnă drăguță și amabilă (sunt chestii diferite, nu este un pleonasm) ne aduce meniurile. Prima surpriză: pot citi din ele fără ochelari! Scrise cu caractere mari și de loc “fancy”. Până să ne hotărâm la un fel principal am cerut niște băuturi întru deschiderea apetitului; o bere Silva brună pentru mine și câte o cinzeacă de tărie pentru companioanele mele. Da, știu, ca aperitiv nu se obișnuiește coniac / brandy / vinars, dar de gustibus… Așa că au venit 2 Metaxa și un Jidvei, ambele de 5*. Paharele de Metaxa aveau și câte două boabe de cafea incluse. Mă rog, fiță de capitală, justificată doar în cazul degustărilor. Dar, din nou, de gustibus

Pentru felul principal, am avut o ofertă suficient de bogată: preparate din porc, vită, pui, pește, pizza, paste. Patru persoane, trei opțiuni: 2 – duet de pui cu somon și cartofi pe plită încinsă, 1 – paste (penne) cu somon și ciuperci, 1 – somon în crustă de lime și orez prăjit. Care va să zică, somonul era numitorul comun. Întrucât eram considerat “expertul gastronomic” al familiei, m-am bucurat de șansa de a gusta din toate.

Duet de pui cu somon:

O combinație originală (cel puțin pentru mine), respectiv rulouri din piept de pui având în interior somon afumat. Însoțite de un sos alb, pe bază de gorgonzola, iar ca bonus (la cerere), cartofi pe plită încinsă (renumitele scrijele din copilărie). O combinație interesantă, gătită decent și prezentată corespunzător.

Penne cu somon și ciuperci:

Pennele fierte între ceea ce vor italienii (al dente) și ce vor românii (bine făcute). Bine dozat somonul și ciupercile champignon. Totul echilibrat cu un sos alb și pătrunjel din belșug. Per total, bine spre foarte bine.

Somon în crustă de lime cu orez prăjit:

Am fost curios să văd cum arată un somon în crustă de lime (asta a fost comanda mea) și am fost puțin dezamăgit când am văzut că, de fapt, crusta înseamnă un pat de felii de limetă așezat estetic peste felia friptă de somon. Dezamăgirea a trecut rapid după ce am gustat preparatul. Suculent; nu crud, nu ars. Ținut pe foc exact cât trebuie. Nici orezului prăjit nu i-am găsit nod în papură.

Singura problemă majoră, dar nu insurmontabilă, a fost cu vinul. Lista de vinuri era foarte bogată, prețurile erau normale (adică prețul de supermarket + un adaos de 100%), însă abia la a treia încercare am reușit să găsim ceva din listă. Prima opțiune a fost un rosé sec “3 hectare” de Murfatlar. N-aveau. A doua a fost un alt rosé, tot sec de Sâmburești. Nici acesta nu era în stoc. Ne-am consolat cu un rosé demisec de Recaș (Castel Huniade). Adus la temperatură corespunzătoare, nu ca la Restaurantul Central.

Am încheiat prânzul cu un desert și un espresso. Pentru desert ni s-a recomandat un parfait, care s-a dovedit a fi excelent, în ciuda dimensiunilor gigantice. Data viitoare o să știm, o să comandăm doar o porție și două tacâmuri 🙂 .

Iar cafeaua a fost, la rândul ei, OK.

Dacă vă întrebați cât ne-a costat toată distracția, o să vă răspund că prețul plătit a fost în concordanță cu ceea ce ni s-a oferit. Pentru curioși, un prânz pentru patru persoane (fel principal, desert, băuturi, cafea) n-a depășit 60 de euro.

Am văzut că, atunci când mănânci la restaurant/cârciumă/bistro/bufet/bombă și apoi scrii pe blog, se obișnuiește să dai și note. Asta-i partea care-mi place cel mai mult, că așa-mi scrie și la fișa postului – că trebuie să evaluez și să notez. Pentru că sunt obișnuit să evaluez într-o scară între 0 și 10, zic așa:

  • Amplasament și aspect (10%): 10/10
  • Primire/servire (20%): 10/10
  • Preparate (prezentare, aspect, gust, raport preț/calitate – 40%): 9,50/10
  • Băuturi (30%): 8,50/10

Media finală: 9,35/10 (sau 4,675* din *****)

În concluzie, TO BE (adică voi reveni).

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

One thought on “To be or not to be – Restaurantul Hamlet, Bacău

  1. Pingback: Piaza rea | Food and beyond…

Leave a Reply

Your email address will not be published.