Șnițel de porc în sos de ceapă și vin roșu

_100

Cu toate că nu sunt adeptul violenței în relația cu cărnurile, când e vorba de șnițele mă resemnez. Și le bat. Mai cu milă, cât să nu se distrugă fibrele, mai cu perdea (a se citi folie alimentară), cât să nu se impregneze totul în jur cu ADN de suine, ci doar atât cât să devină subțiri și întinse aproape cât farfuria. Deși am mai prestat șnițel de porc din cotlet (click aici ca să vezi cum se face un șnițel italo-american cu multe calorii), de data aceasta am încercat să recreez una din mâncărurile copilăriei, șnițelul cu ceapă. Aveam doar o idee vagă despre cum s-ar putea face (adică știam că trebuie să conțină ceapă, multă ceapă), însă nu m-am învrednicit să caut pe Google să mă documentez și m-am lăsat purtat de inspirația de moment, încercând totuși să utilizez doar strictul necesar de condimente. Că dacă tot era vorba de “mâncărurile copilăriei”, condimentele disponibile atunci erau într-un spectru destul de limitat: nu tu ghimbir, nu tu turmeric, nu tu cardamom – și lista poate continua cu încă vreo două duzini de “nu tu”. Ce-a ieșit până la urmă, vedeți în continuare.

Ce vă trebuie?

  • 4 felii (a câte 100 g bucata) cotlet de porc degresat și dezosat (le puteți înlocui cu pulpă de porc feliată corespunzător);
  • 8 – 10 linguri de pesmet (vi-l puteți prepara singuri, ca aici);
  • 4 ouă;
  • Ulei (din sâmburi de struguri sau din floarea soarelui) pentru prăjit șnițelele – un strat cam de 5 – 6 mm în tigaie (cât să fie scufundat șnițelul până la jumătate);
  • Sare și piper – după gust.

Pentru sos:

  • 4 – 5 cepe albe, potrivite ca mărime;
  • 1 – 2 linguri de boia dulce;
  • 1 lingură de ulei vegetal;
  • 100 mL vin roșu, demisec.
  • Sare și piper – după gust.

Cum procedați?

Luați fiecare felie de cotlet, puneți-o între două folii alimentare și bateți-o cu ciocanul “de șnițele” până când își dublează suprafața.

Într-o farfurie adâncă bateți bine ouăle cu sare și piper.

Asezonați șnițelele cu sare și piper, după care treceți fiecare șnițel prin pesmet, apoi prin oul bătut.

Prăjiți, la foc potrivit, în ulei încins (al cărui nivel, reamintesc, trebuie să ajungă până la jumătatea șnițelului), fiecare șnițel, câte 3 – 4 minute pe fiecare parte.

Prăjiți câte un șnițel (maximum două – dacă sunt mai mici) odată, completând – dacă este cazul – uleiul în tigaie.

Scoateți șnițelele aurii cu ajutorul unei spatule perforate (spumiere) și așezați-le între șervete absorbante, pentru îndepărtarea uleiului în exces. Păstrați-le undeva la cald până desăvârșiți sosul de cepă.

Cum pregătiți sosul de ceapă?

Curățați bine cepele și dați-le prin răzătoarea mică (dacă știți c-o să vă apuce plânsul de mila lor, mai bine tocați-le fin într-un robot de bucătărie).

Încingeți într-o tigaie o lingură de ulei vegetal și căliți, la foc potrivit, ceapa tocată vreo 4 – 5 minute, cât să se înmoaie. Întrucât o să lase mult lichid, reduceți focul la minim și lăsați-o să fiarbă în suc propriu până când pleacă aproape tot lichidul din tigaie (asta mai înseamnă încă vreo 6 – 8 minute).

Adăugați piperul și boiaua dulce și continuați să căliți la foc mic, amestecând continuu, încă 4 – 5 minute, fără să ardeți totuși ceapa. Când constatați că nu prea mai aveți lichid în tigaie, stingeți cu vin roșu și fierbeți 3 – 4 minute, cât să aibă timp să se evapore alcoolul.

Adăugați șnițelele în tigaie, acoperiți-le cu sos de ceapă și înăbușiți-le 2 – 3 minute, apoi luați tigaia de pe foc și mai lăsați-o acoperită încă vreo 3 – 4 minute.

Șnițelele se servesc pe farfurii calde, cu garnitură de cartofi sotați cu pesmet, acompaniate eventual de o salată de ardei copți sau de murături asortate. Un pahar de Pinot Noir demisec și catifelat completează în mod fericit tabloul.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Leave a Reply

Your email address will not be published.