Asocierea cartofilor – fierţi, prăjiţi, fripţi … – cu maioneza nu este dintre cele mai fericite, mai ales dacă este făcută zilnic şi în cantităţi mari. Însă dacă vă vine o poftă de asta din an în Paşte, nu-i bai. În concluzie: de această reţetă trebuie să vă amintiţi cât mai rar posibil.

Ce vă trebuie?

• 6 – 8 cartofi „normali”;
• 4 castraveţi muraţi;
• 2 – 3 fire de ceapă verde;
• o maioneză „adevărată” (nu de-aia la borcan), făcută din gălbenuşuri de ou (2) şi ulei de floarea soarelui (300 – 400 mL) – cum s-o faceţi vă povestesc altădată, mai pe îndelete;
• sare şi piper după gust.

Cum procedaţi?

• Fierbeţi cartofii în coajă, până când intră furculiţa uşor în ei. Nu trebuie să crape la fiert, dar nici nu trebuie ca la mijloc să fie „al dente”;
• După ce se răcesc complet, îi curăţaţi de coajă şi-i taiaţi în bucăţi numa’ bune de-nghiţit o dată;
• Spălaţi bine castraveţii, tăiaţi-i în rondele cam de 2 – 3 mm grosime şi scurgeţi-i bine de tot; cel mai bine vă iese salata cu castraveţi muraţi în saramură, puţin picanţi (când îi puneţi la murat adăugaţi în borcan şi hrean, şi usturoi, şi nişte ardei iuţi bine);
• Amestecaţi cu simţ de răspundere cartofii, castraveţii şi maioneza, potriviţi de sare şi piper şi presăraţi deasupra ceapa verde tăiată în rondele, folosind cât mai mult din partea verde a cepei (pentru efectul cromatic, evident).

Încă ceva: dacă aţi folosit pentru maioneză gălbenuşul unui ou fiert, albuşul tăiaţi-l mărunt şi aruncaţi-l în salată. Nu se-ntâmplă nimic rău.

Asta-i tot!

Ba nu: înainte de a pune salata pe masă daţi-o pentru o oră – două, la rece. Se întrepătrund şi se combină mai bine gusturile. Chestie de transfer de masă 🙂 .

S-aveţi poftă şi să ne revedem sănătoşi!