Ruladă din cotlet de porc – un fel de Porchetta

126Ideea preparării acestei bucăți de carne nu este deloc originală; am preluat-o dintr-o postare de-a lui Adi Hădean pe o rețea de socializare (ce-mi plac mie știrile astea cu “publicat pe o rețea de socializare”, ori comunicatele de la Protecția Consumatorului despre “un important lanț de hypermarketuri”). Numai că n-am avut nici carnea potrivită și nici cuptorul meu n-a vrut să staționeze de fel la 150 ˚C. Așa că am făcut și eu cum m-am priceput mai bine, respectând măcar partea cu condimentele. Și pe aia, până la un punct.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost aprovizionarea cu carne. Este destul de greu ca la măcelăria care prezintă încredere în ceea ce privește calitatea și prospețimea mărfii, să găsesc “cut”-ul de care am nevoie. Cel mai apropiat de nevoile mele s-a dovedit a fi un cotlet de porc cu os și șorici, la un preț psihologic de 9,99 Lei/kg. Am luat o bucată potrivită, de 1,7 kg, pe care am scos-o cu grijă de pe os, acesta urmând să sfârșească la un moment dat prin vreo ciorbă. Deocamdată e în stand-by, în congelator.

La recomandarea lui Hădean, am pregătit amestecul de condimente:


  • 1 linguriță de sare marină în amestec cu boia afumată (pe la noi n-am văzut sortimentul acesta – l-am adus din Grecia, împreună cu sarea afumată și cu o sare colorată, nu știu încă cu ce, în albastru);
  • 1 linguriță de sare afumată;
  • 1 linguriță de boabe de piper negru;
  • 1 linguriță de boia dulce;
  • ½ linguriță semințe de chimen;
  • ½ linguriță chimion măcinat;
  • 2 lingurițe boabe de coriandru;
  • 2 lingurițe boabe de enibahar;

pe care le-am pisat în mojar până când am obținut un amestec suficient de omogen, cu care am efectuat un masaj prelungit cărnii și șoriciului, în prealabil legate strâns (cam ca la BDSM), ca să nu se destrame prin cuptor.

Într-un târziu am reușit să dau niște găuri suficient de mari în șorici, cât să-l pot împăna cu cuișoare de 7. N-am găsit o sulă de cizmărie, ci doar o furculiță din aceea cu 2 dinți lungi și ascuțiți, care lasă o urmă similară cu a colților vampirului.

Astfel pregătită, am învelit bucata de cotlet legată, masată, înțepată și cuișorizată în vreo 6 straturi de folie de aluminiu (vă rog, ăștia care nu folosiți deodorante din comerț că conțin aluminiu, dar vă dați la subraț cu alaun, care-i natural și sănătos, să vă abțineți de la a comenta precum niște connaisseuri), după care am aruncat-o în cuptor.

Cum cuptorul meu pe gaz, la temperaturi sub 200 ˚C refuză să mai ardă, l-am fixat pe această temperatură (deși teoria zice că trebuie să facem 150 ˚C în incintă – așa că dacă aveți cuptor electric setați-l pe această temperatură, iar dacă-i pe gaze, puneți-l pe minim), am amplasat tava cu bucata de cotlet pe raftul cel mai de sus și am lăsat-o să stea cam 3 ceasuri și jumătate, rotind-o cu π/2 radiani cam la fiecare 3150 de secunde.

Întrucât se făcuse deja târziu, am lăsat partea a doua a pregătirii fripturii pentru ziua următoare. Peste noapte, carnea a stat înfășată, răcindu-se natural, în balcon. Dimineața, am scos-o din folie și am pus-o într-o tavă pe grătar:

Am încălzit-o cam un ceas, tot la 200 ˚C, tot pe raftul de sus, după care am turnat sub grătar un sfert de vin alb sec, am pus și 2 – 3 foi de dafin, am acoperit tava cu o folie de aluminiu (!!!) și am mai dat-o la cuptor pentru încă un ceas bun.

Între timp, am pregătit un amestec din 2 lingurițe de miere, 1 linguriță de oțet balsamic și 100 mL vin alb sec.

Cu acest amestec am pensulat cotletul și apoi l-am rumenit cu flacăra din boltă (mutând tava cu un etaj mai jos), câte 3 – 4 minute pe fiecare parte. A ieșit cam așa:

Am acoperit din nou carnea cu folie de aluminiu (din nou !!!!) și am lăsat-o să se răcească încet-încet. Odată răcită, i-am scos sforile și, cu un cuțit bine ascuțit, am feliat-o cam la 1 cm grosime, dar puteți s-o tăiați la ce grosime doriți (și puteți).

Acuma, bucata asta merge servită rece, ca aperitiv, sau caldă (încălzită câteva minute la 200 – 220 ˚C), ca fel principal.

Dacă-i fel principal, merge cu o garnitură de salată de cartofi, ori cu niște legume aburite și salată de ardei copți.

Nu strică s-aveți la îndemână un pahar de Pinot Noir ori de Merlot. Un demisec mai degrabă spre sec decât spre demidulce.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Leave a Reply

Your email address will not be published.