Reindeer leg steaks – Friptură de ren

1002Vă mai amintiți scandalul iscat în ajunul Crăciunului 2012 în Marea Britanie (țara aia căreia îi era frică de invazia românilor și bulgarilor la 1 Ianuarie 2014). Atunci specialiștii în marketing ai lui Lidl au pus în vânzare carne de ren (știți, patrupedele acelea drăguțe care trag sania lui Moș Crăciun: Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donner, Blitzen și, evident, Rudolph cel cu nasul roșu). La noi acest produs a ajuns mai târziu și nu în perioada Crăciunului. Am luat și eu o porție (350 g), de probă. Am păstrat-o pentru o ocazie mai specială, iar când fiica favorită a venit acasă într-una din vizitele sale anuale, ne-am ocupat împreună de cele patru fripturi (două mari și două mici – ca-n poezia cu rândunici).

Instrucțiunile de pe ambalaj, foarte sumare de altfel, nu prea se potriveau: una scria în engleză, alta în română. Ce-am înțeles foarte clar a fost că “remove all packaging before cooking”. Așa că am făcut puțină muncă de documentare și am găsit o broșură cu rețete din carne de ren. Interesantă, dar nu era chiar ceea ce doream, drept pentru care am mers pe inspirația de moment. Am reținut doar că la gătire carnea de ren se comportă asemănător cărnii de vită.

Am lăsat carnea să se dezghețe lent, lăsând-o peste noapte în frigider. A doua zi am spălat-o și scurs-o bine, iar apoi am pus-o pentru câteva ore (vreo 4 – 5) la marinat, tot la rece, cu sos de soia light (2 – 3 linguri), piper mozaic proaspăt măcinat (1/4 linguriță), praf de usturoi (1 linguriță rasă) și câteva fire de rozmarin proaspăt (“frunzele” de pe o crenguță de vreo 3 cm). Sare n-am pus din două motive: 1 – sosul de soia este suficient de sărat, și 2 – cristalele de sare extrag sucurile din carne care devine fadă în momentul gătirii.

Într-o tigaie antiaderentă și încăpătoare am pus o lingură de ulei din sâmburi de struguri. Este un ulei potrivit pentru prăjire la temperaturi înalte, întrucât are un punct de fumegare mai ridicat decât alte uleiuri vegetale. Când uleiul s-a încins bine de tot (am apăsat accelerația aragazului până la podea) am răsturnat în tigaie carnea împreună cu marinada pe care bucățile de carne n-au reușit s-o încorporeze. Au sărit ceva stropi, dar na! Asta este. Nici omleta nu se face dacă nu spargi ouăle. După 4 minute am întors bucățile de carne pe partea cealaltă și le-am mai lăsat încă 3 minute la foc mare. Între timp apa din marinadă s-a cam dus așa că am înlocuit-o cu 100 mL vin roșu, sec (Carménère chilian, pentru exactitate). Se cheamă că am deglazat tigaia. Când lichidul din tigaie s-a redus la jumătate am scos carnea și am lăsat-o 2 – 3 minute la odihnă, după care ne-am apucat de mâncat.

În toată operațiunea au existat două rateuri.

În primul rând garnitura a fost prost aleasă. Am făcut niște orez fiert (din acela la pungă) pe care l-am dichisit cu niște felii de măsline verzi “dezosate” (desâmburite nu sună bine), o lingură de ulei de măsline, una de sos de soia (tot light) și un praf de chilli. Mult mai bine ar fi mers un piure de cartofi cu acest tip de friptură. Dar asta am observat-o tardiv de târziu, ca să mă exprim puțin pleonastic. În plus, cu o zi înainte am avut tot garnitură bazată pe cartofi la masa principală (scuza cu care m-am scos). Am remediat (parțial) acest neajuns cu sosul rezultat din deglazarea tigăii.

Al doilea rateu a fost cel legat de modul în care s-a făcut carnea. Dacă ați reținut, au fost două bucăți mai groase, care au ieșit perfect: în sânge spre mediu. Cele mai subțiri în schimb, ar fi ieșit bine făcute dacă părăseau tigaia cu un minut mai devreme. Cum n-au plecat de bunăvoie de pe foc s-au supragătit (așa se traduce overcooked, nu?), iar extremitățile au ieșit cam tălpoase. Dar sunt sigur că data viitoare am să știu ce am de făcut. Cei 650 mL de vin rămași de la deglazarea tigăii au fost de un real ajutor pentru îngurgitarea facilă a bucăților prea fripte.

Una peste alta, a fost o experiență interesantă și distractivă. Iar dacă vreți să încercați și voi asta acasă, nu repetați greșelile mele. Comiteți-le pe ale voastre. S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

2 thoughts on “Reindeer leg steaks – Friptură de ren

  1. Pingback: Reindeer leg steaks – Friptură de ren | Bacau Expres

  2. Pingback: Friptură de struț cu sos de coacăze negre | Food and beyond…

Leave a Reply

Your email address will not be published.