Pulpă de cerb cu sos de Metaxa (sau fără)

100Pe 20 decembrie anul trecut, când mă preumblam prin Auchan ca să mai cheltuiesc ceva bani pentru #celecuvenite, am dat și peste asta:

Întrucât se apropia lejer de data expirării, avea și un preț pe măsură: 19,99 Lei. Am azvârlit pachetul în coș și l-am pregătit a doua zi, că altfel sigur mi l-ar fi trimis cineva direct în “Trash” (v-ați prins că lucrez pe Mac, că altfel ziceam “Recycle Bin”).

Cum cerbul ăsta e tot un fel de vită, l-am gătit în aceeași manieră, încercând să evit transformarea cărnii în pingele de cea mai bună calitate. Mai întâi am extras cele patru bucăți de pulpă din ambalajul ce conținea și “atmosfera protejată”, care – la deschidere – s-a împrăștiat prin toată bucățăria sub formă de hidrogen sulfurat (cei care ați lipsit de la orele de chimie citiți în loc de H2S “ouă clocite”). Am încercat eu să explic, pe baze științifice,  cum că emanațiile respective se datorează maturării cărnii în ambalaj, dar tot am fost nevoit să spăl carnea și apoi să o șterg cu șervete absorbante. Am lăsat-o să se odihnească vreo jumătate de oră, în prealabil asezonând-o cu niscaiva piper verde măcinat ad-hoc. Sarea urma s-o pun mai târziu, dar am uitat complet de ea, scăpând astfel și de problemele de hipertensiune arterială (asta până la primul pahar de Fetească Neagră).

Am pus în tigaia teflonată o lingură de ulei din sâmburi de struguri și o lingură de unt (din acela sănătos, cu 82% grăsime).

Când s-a încins bine amestecul de grăsimi, am prăjit în el, la flacără iute, bucățile de pulpă. Cam 4 minute pe fiecare parte. A ieșit, zic eu, “rare“:

Le-am mai lăsat să se rumenească încă vreo 2 minute pe fiecare parte, apoi le-am scos pe o farfurie caldă, în stadiul de “medium” spre “well done” (probabil incă 1 minut în plus le-ar fi dus la stadiul de “talpă”).

În grăsimea rămasă am turnat 30 mL de Metaxa, am mai adăugat 2 linguri de smântână grasă (32% grăsime) și-am mai lăsat amestecul să bolborosească (adică l-am mijotat) încă 2 – 3 minute, până s-a mai îngroșat puțin.

Ca să nu acopăr aroma cărnii, i-am pus o garnitură neutră (piure de cartofi), am presărat niște sare (sarea aceea pe care trebuia s-o pun când am scos carnea din tigaie) și am turnat peste piure (quelle horreur!) sosul din tigaie.

A ieșit până la urmă o friptură fragedă, al cărei gust se asemăna cu cel al unui ficat de vită. S-a împăcat de minune cu Feteasca Neagră din producția 2013 a Domeniilor Sâmburești.

Pulpa de cerb astfel pregătită se împacă și cu niște cartofi prăjiți tăiați așa, mai din topor, prăfuiți cu niște parmezan ras și cu niște castraveți murați în saramură alături.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

One thought on “Pulpă de cerb cu sos de Metaxa (sau fără)

  1. Pingback: Friptură de struț cu sos de coacăze negre | Food and beyond…

Leave a Reply

Your email address will not be published.