Prăjitură cu blat de pișcoturi

110

În ziua de astăzi, toată lumea (sau, mă rog, aproape toată lumea) care are acces la internet, televiziune și presă, vrea să mănânce “sănătos”. Și imediat asociază acest “sănătos” cu “natural”, ceea ce nu înseamnă același lucru, pentru că și zeama de cucută, și curara folosită de indigenii din jungla amazoniană pentru a-și înmuia vârfurile săgeților, și veninul de viperă, sunt toate cât se poate de naturale. Natural sau fabricat de către om, orice produs, chiar și un aliment, este compus din exact aceleași “chimicale”: atomi, molecule, ioni, legate între ele în diverse moduri. Orice material comestibil, fie el venit de la mama natură, fie zămislit de mintea și capacitatea tehnologică a ființei umane, ingerat peste o anumită cantitate, devine toxic, ne omoară. Cum zicea și Paracelsus cu aproape o jumătate de mileniu în urmă: “doza face otrava”.

Am constatat că mulți (inclusiv formatori de opinie sau “influenceri” cum li se zice mai nou) își fac un titlu de glorie din faptul că mânâncă ori gătesc doar cu produse “bio”, “eco”, “de la țărani” și n-ar folosi în veci produsele industriei alimentare, care sunt pline de “chimicale”, de “E-uri” și cine știe ce alte minuni mai bagă ăștia în ele, dar nu spun, într-o gigantică conspirație de nivel planetar, “ca să ne omoare, că suntem prea mulți”. În ciuda acestei conspirații la care participă din plin de peste o jumătate de veac “Big Pharma” (industria farmaceutică) și “Big Food” (industria alimentară), speranța de viață crește, ca și populația planetei, de altfel. Oare conspiratorii ăștia n-au reușit să se prindă, în 50 de ani, că undeva greșesc, că metodele aplicate de ei nu dau roade?

Am făcut această introducere lungă, în speranța (slabă, de altfel) că veți privi cu alți ochi diversele semipreparate și premixuri (așa-zisele creme la plic, făcute din “prafuri”) create cu scopul de a ne ușura munca și nu de a ne omorî cu zile. Iar de nu v-o plăcea ceea ce citiți în continuare, vă las să vă cultivați propriul grâu (când îl semănați aveți grijă să nu cumva să folosiți semințe iradiate ori, Doamne ferește, modificate genetic), să-l secerați, să-l treierați, să-l măcinați, să vă separați apoi făina din care o să faceți pișcoturile. Și să vă grijiți de vaci, să pască numai iarbă eco, pentru a putea mulge un lapte bio din care să vă faceți smântâna. Iar dacă mai aveți timp, mergeți și prășiți sfecla, din care o să vă scoateți apoi zahărul (dacă nu vă pricepeți, vă pot pune la dispoziție descrierea tehnologiei).

N.B.: Fulgii de migdale îi puteți cumpăra de la magazinele naturise, care vând numai produse 100% naturale, deci sănătoase 😉

Ce vă trebuie?

Pentru blat:

  • 300 – 350 g pișcoturi de șampanie.

Pentru cremă:

Pentru frișcă:

  • 200 mL smântână cu 35% grăsime (pentru frișcă);
  • 50 – 75 g zahăr.

Pentru decor:

Cum procedați?

Blatul:

N-aveți de făcut nimic, decât eventual să numărați pișcoturile.

Crema:

Ca să preparați crema, trebuie să urmați doar instrucțiunile de pe plic:

  • Puneți într-un vas înalt 500 mL (sau o jumătate de litru – cum vă este mai ușor) de lapte rece;
  • Adăugați conținutul celor două plicuri și bateți amestecul cu mixerul: mai întâi la viteză mică (circa 1 minut), apoi încă un minut la viteză mare;
  • Dacă ați lucrat corect, crema ar trebui să se îngroașe semnificativ.

Frișca:

  • Smântâna pe care o folosiți trebuie să fie rece (o puneți de cu seară la frigider);
  • Turnați conținutul cutiei într-un recipient înalt și începeți s-o bateți cu mixerul;
  • Încorporați treptat zahărul, amestecând continuu cu mixerul;
  • După 2 – 3 minute ar trebui să cam fie gata, respectiv să nu curgă de pe teluri (dacă o bateți în continuare, s-ar putea să vă treziti că tocmai ați preparat un unt dulce).

Fulgii de migdale:

  • De obicei îi găsiți cruzi, și o să trebuiască să-i prăjiți.
  • Puneți la încins, pe flacără medie, o tigaie antiaderentă (fără a adăuga ulei, unt sau altă grăsime);
  • Turnați fulgii de migdale în tigaia încinsă și rumeniți-i, amestecând ușor;
  • Când fulgii încep să-și schimbe culoarea, luați tigaia de pe foc, să nu-i ardeți.

Montarea prăjiturii:

Asta-i partea cea mai dificilă 😉

Luați o tavă dreptunghiulară (21 × 29 cm) cu pereți înalți (5 cm) și tapetați-o cu hârtie de copt;

Puneți un tavă un strat de pișcoturi;

Turnați deasupra pișcoturilor crema și nivelați-o frumos ajutându-vă de un cuțit sau de o spatulă;

Așezați peste cremă încă un strat de pișcoturi (Dacă nu vă ajung pișcoturile, mergeți repede și mai cumpărați câteva. Luați mai multe, ca să nu trebuiască să mergeți de mai multe ori la magazin.);

Peste pișcoturi turnați frișca și nivelați-o și pe aceasta frumos;

Presărați pe deasupra fulgii de migdale rumeniți (care între timp s-au răcit, da?) și ornamentele colorate din zahăr.

Acum prăjitura este gata, însă pentru a putea fi degustată (ca să nu zic mâncată) în condiții optime, trebuie ca pișcoturile să se înmoaie puțin. În acest scop, dați tava la rece pentru câteva ore.

Pentru servire tăiați bucățile de prăjitură direct în tavă și încercați să le scoateți pe cât posibil întregi de acolo. Puteți să puneți alături și un vin de desert demidulce (spumant ori ba), dulce, ori chiar licoros (dacă n-aveți Porto, merge și Lacrima lui Ovidiu).

S-aveți poftă și să ne vedem sănătoși!

 

2 thoughts on “Prăjitură cu blat de pișcoturi

  1. Mulțumesc, Lucian! Rapid și sănătos! – așa te aștept s-o aduci, nu-i greu. Treci strada la Narcisa?

Leave a Reply

Your email address will not be published.