Alt pesto, de data aceasta de pătrunjel. Şi cu o tuşă de busuioc şi zeamă de lămâie verde. Pesto genovese „adevărat” am mai făcut (nu-l căutaţi, că n-aveam blog pe vremea aceea), pesto de leurdă iarăşi am făcut – cu busuioc sau fără busuioc. A venit şi vremea celui de pătrunjel. Tehnologia rămâne aceeaşi, se schimbă doar câteva ingrediente.

Ce vă trebuie?

• 2 legături de pătrunjel verde;
• 2 – 3 căţei de usturoi;
• câteva frunzuliţe de busuioc proaspăt (cu cât mai multe, cu atât mai aromat);
• 25 – 30 g fulgi de migdale (se pot înlocui cu seminţe de pin sau cu miez de nucă);
• 25 – 30 g parmezan sau Grana Padano;
• 3 – 5 linguri de ulei de măsline;
• zeama de la ½ lămâie verde;
• ¼ linguriţă sare marină;
• un vârf de cuţit de piper de Cayenne (este foarte iute, aşa că puneţi cu milă).

Cum procedaţi?

• Spălaţi bine pătrunjelul (mai scurtaţi din lujeri), eliminaţi excesul de apă cu şervete absorbante, rupeţi-l în bucăţi mari şi tocaţi-l la robot (blender) împreună cu sarea, piperul Cayenne şi usturoiul curăţat;
• Adăugaţi zeama de lămâie verde, fulgii de migdale, parmezanul rupt în bucăţi (sau dat pe o răzătoare mare) şi frunzele de busuioc;
• Mixaţi în robot (blender) până la omogenizare;
• Adăugaţi uleiul de măsline, puţin câte puţin, până când obţineţi o pastă de consistenţa dorită (normal n-ar trebui să fie prea fluidă, să nu curgă din lingura înclinată la 45°).

Pesto-ul de pătrunjel se poate folosi ca şi cel clasic, ca sos pentru paste, fripturi, legume la grătar. Puteţi chiar să faceţi tartine din pâine prăjită unsă cu pesto.
S-aveţi poftă şi să ne revedem sănătoşi!