Pesto cu leurdă, busuioc și migdale

Pesto! De la rețeta inițială genoveză s-a ajuns astăzi la câteva zeci, poate chiar sute, de sosuri păstoase care se obțin din semințe/nuci, verdețuri, brânză tare, ulei de măsline și alte varii ingrediente (roșii, usturoi ș.a.m.d.) bine omogenizate într-un mojar cu pistil (inițial), ori un robot de bucătărie/blender/food processor (actualmente). De-a lungul timpului am încercat varii combinații finalizate în pesto. Astăzi l-am preparat pe cel descris în continuare. Când l-am încropit, am crezut că este o creație originală. Greșit! O săptămână mai târziu am aflat că este foarte, dar foarte apropiat de un preparat sicilian, pesto alla Trapanese. Cu proxima ocazie îl fac și pe acela. Promit.

Ce vă trebuie?

  • 1 legătură de leurdă;
  • 30 g frunze proaspete de busuioc;
  • 2 – 3 linguri de fulgi de migdale;
  • 100 g brânză Pecorino Romano (înlocuibilă cu: Parmigiano Reggiano sau Grana Padano);
  • 100 – 150 mL ulei de măsline;
  • Piper negru (sau mixt), proaspăt râșnit – după gust.

Cum procedați?

Mai întâi, luați o tigaie antiaderentă, pe care o încingeți la foc mediu, fără să puneți ulei în ea! În tigaia încinsă puneți fulgii de migdale și rumeniți-i cu grijă, până când încep să-și schimbe culoarea înspre maroniu: asta înseamnă cam 3 – 4 minute, fără a-i scapa din ochi, întrucât se pot arde foarte rapid.

101
102

Luați apoi legătura de leurdă și spălați-o conștiincios, frunză cu frunză. Scurgeți-o bine de apa în exces și tăiați grosier frunzele.

103

Tăiați brânza (era să zic “parmezanul”) în cuburi mari.

105

Aruncați ingredientele (fulgii de migdale rumeniți, leurda, spanacul, brânza tare) într-un robot de bucătărie (sau într-un blender), asezonați cu piper. Nu trebuie să puneți sare – este suficientă în pecorino, și nici usturoi – tocmai ați folosit leurdă, adică usturoi sălbatic. Pulsați amestecul până când obțineți o pastă omogenă.

104
106
107
108

De acum puteți începe a turna uleiul de măsline, în fir subțire, ca la maioneză. Când s-a încorporat uleiul în pasta verzulie, ea tocmai s-a transformat în pesto. Iar dacă bucățile de migdale din pesto vi se par prea mari, nu vă necăjiți! Așa trebuie să iasă, cam ca firimiturile de pâine uscată, pentru o textură mai aparte.

109
110
111

Un astfel de pesto merge evident cu paste. Dar și cu polenta – cunoscută uneori și sub numele exotic de “mămăligă”.

111

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Leave a Reply

Your email address will not be published.