Pâinea noastră cea de toate zilele și sărbătorile sale (1)

100Deși cunoscută de mii de ani, pâinea n-a beneficiat de atenția bloggerilor antici, medievali, renascentiști, moderni ori contemporani, decât începând din 2006. De atunci, anual, la 16 octombrie, blogosfera culinară celebrează Ziua Mondială a Pâinii (World Bread Day). În această zi, sute de bloguri din întreaga lume publică rețete de pâine. Care mai de care vine cu rețete tradiționale specifice ori, dimpotrivă, cât mai originale. Realizările lui 2013 le puteți găsi ordonate frumos, aici.

Întrucât nu sunt un expert în materie de produse de panificație, tradiționale ori ba, m-am gândit la ceva extrem de simplu: o pâine zisă “țărănească” pregătită nu din făină, drojdie, apă și sare ci dintr-un premix luat de-a gata (pe cel din poză l-am găsit la Lidl).

Tehnologia e simplă (și găsiți toate instrucțiunile tipărite pe ambalaj): la premix se adaugă apa călduță, puțin ulei vegetal și se frământă până când se obține un aluat elastic, care se lasă apoi să crească (literatura zice că până își dublează volumul: 40 – 60 de minute). Se poate pune aluatul la crescut direct în tăvile de silicon (știți voi, tăvile acelea tradiționale în care își pregăteau pâinea strămoșii noștri dacii 😀 ) unse în prealabil cu puțin ulei. Aveți grijă să nu umpleți tăvile cu vârf (aluatul crește și va deborda), să le acoperiți și să le țineți într-un loc cald, ferit de curenți.

Între timp preîncălziți cuptorul la 180 – 200 ˚C. Dați tăvile la cuptor pentru 35 – 40 de minute (eventual, după 20 – 25 de minute întoarceți tăvile, mai ales dacă aveți un cuptor care nu coace uniform). În final (dacă pâinea a trecut “testul scobitorii”) umeziți ușor pâinile cu puțină apă, răsturnați-le pe un fund de lemn, acoperiți-le cu un ștergar și lăsați-le la răcit.

Cum mi-a mai rămas o cantitate considerabilă de aluat și n-am vrut să coc prea multă pâine (există și varianta de a-l depozita în congelator și de a-l folosi la nevoie), am întins aluatul rămas într-o tavă, l-am uns cu niște sos de roșii și am presărat pe el cubulețe de caș afumat și de șunculiță țărănească, inele de ceapă roșie, felii de ardei gras (roșu și verde), bucăți de mozzarella. Ar fi mers și niște ciuperci champignon feliate subțire, însă nu am avut la îndemână.

Am pus tava în cuptorul încins din care de-abia scosesem pâinea și după circa o jumătate de ceas a ieșit din cuptor o minune de pizza. Țărănească, cum altfel?

Să nu uit: dacă cumva nu apucați să mâncați toată pâinea și a început să se usuce, nu-i bai. Tăiați-o felii, muiați-o în lapte, tăvăliți-o prin ou bătut și rumeniți-o la foc potrivit într-un strop de ulei. Vor rezulta celebrele deserturi ale “iepocii de aur”, frigănelele.

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

5 thoughts on “Pâinea noastră cea de toate zilele și sărbătorile sale (1)

  1. :))) Sigur dacii foloseau tavile astea de silicon.
    Arata bine tare pizza taraneasca. Data viitoare cand mai fac paine las o bucata deoparte si pentru pizza 🙂

  2. Pingback: Colacei si paine din aluat cu suc de rosii si seminte de dovleac

  3. Pingback: Sărbătorile pâinii – World Bread Day 2016 | Food and beyond…

Leave a Reply

Your email address will not be published.