Franţa-n bucate: 7 – Cafeneaua pariziană

Cafe01Stricto sensu, cafeneaua ar trebui să fie locul în care se bea cafea. Deschid aici o paranteză: da, cafeaua se bea şi croissantul se mănâncă, nu se consumă – aşa cum preţios încearcă să se exprime unii şi alţii (nu dau nume). La fel de tembelă este şi întrebarea care mi se pune (nu rareori): „Ce serviţi?”. Păi nu servesc nimic, dacă aş fi vrut să servesc mă făceam ospătar, chelner, barman (bartender sau barperson ca să fiu politically correct). Eventual mănânc, sau beau. Nu consum, nu servesc. Ce este rău în a mânca şi a bea? Pentru ce această jenă de a folosi nişte verbe create exact în acest scop? Am închis paranteza.

Cafeneaua pariziană este mult mai mult decât doar un local în care intri să bei o cafea; este o instituţie. Puţine cafenele nu au măcar câteva mese amplasate afară, fie pe o terasă amenajată în acest scop, fie direct pe trotuar. La primul contact cu instituţia cafenelei m-a frapat poziţionarea scaunelor de la mesele amplasate afară. Toate erau orientate către stradă, aliniate pe unul sau mai multe rânduri. M-am obişnuit cu acest aspect; acum mi s-ar părea ciudat ca scaunele să nu fie orientate spre bulevard.

La primele ore ale dimineţii, când singurele zgomote perceptibile pe bulevard sunt ale maşinilor şi maşinuţelor de salubritate ale primăriei pariziene, arareori acoperite de sirenele pompierilor, ambulanţei sau poliţiei, poţi să bei o cafea chiar dacă stabilimentul încă nu este deschis „oficial”. Persoana din spatele barului îşi lasă toate treburile deoparte (curăţenie, aranjat mese etc.) şi-ţi prepară licoarea mult dorită. Este şi acesta un mod de a-ţi respecta clientela.

Până pe la ora 11 se perindă prin cafenea obişnuiţii locului. Constructorul în salopete, cu accent est-european, care bagă pe fugă un espresso scurt şi două ţigări, pensionarul care are mai mult chef de vorbă decât de cafea, doamna cu căţelul, doi tineri maghrebieni care-şi butonează mobilele şi vorbesc sonor un dialect arab condimentat cu câteva expresii franţuzeşti.

După 10 încep sa apară turiştii. Uşor de recunoscut după harta sau ghidul Parisului, care le sunt nelipsite. Comandă de regulă cafea cu lapte şi croissant sau capuccino, bifându-şi obiectivele pentru ziua respectivă: Notre-Dame, Sacre-Coeur, Luvrul, Arcul de Triumf.

Pe la 11, începe agitaţia personalului. Se pun feţe de masă, tacâmuri, pahare. Se pregătesc de prânz. Apare ardezia cu „Plat du jour”, iar pentru cafea exclusiv abia dacă rămâne o masă sau două. Şi evident, „comptoir”-ul. Sau tejgheaua. Locul unde cafeaua, băută în picioare, este măcar cu 50 de centime mai ieftină decât la masă. Între 11:30 şi 14:30, cafeneaua se schimbă complet. Devine neîncăpătoare şi extraordinar de agitată. Chelnerii se transformă subit în titirezi. Meniurile de prânz ale cafenelelor sunt mult mai simple decât cele ale braseriilor sau bistrourilor. Predomină salatele şi sandwich-urile dar întâlneşti şi unele feluri mai elaborate, în special dacă se găsesc şi în hypermarket sub formă de semipreparat care trebuie doar încălzit 🙂 .

Până pe la patru – cinci după amiaza e relativ linişte. E momentul în care poţi savura în linişte un pahar de vin bun sau un Pastis. După ora şase se reia ritualul de la prânz: feţe de masă, tacâmuri, pahare, agitaţie … Şi tot aşa, până aproape de miezul nopţii.

Să ne revedem sănătoşi!

10 thoughts on “Franţa-n bucate: 7 – Cafeneaua pariziană

  1. Pingback: Franţa-n bucate: 7 – Cafeneaua pariziană | Bacau Expres

  2. Hey very cool web site!! Man .. Excellent .. Amazing .. I’ll bookmark your web site and take the feeds also

  3. Pingback: Google

  4. Pingback: Franța-n bucate: 9 – Rosé-ul de vară | Food and beyond…

  5. Pingback: Franța-n bucate: 9 – Rosé-ul de vară – Bacau Expres

  6. Pingback: Franța-n bucate: 8 – Câteva vorbe despre patria vinurilor | Food and beyond…

Leave a Reply

Your email address will not be published.