Despre ce vorbim noi, aici?

Astăzi eram hotărât să nu scriu nimic pe blog. Cu toate că am, la mine în cap, multe povești pe care aș dori să vi le împărtășesc – rețete și nu numai.

Dimineață am avut examen cu o grupă de studenți de la Ingineria Produselor Alimentare, pe scurt IPA. Nu, n-a fost un examen despre produse culinare, gastronomie, ori ceva similar. A fost mult mai prozaic, vorba fiind despre fenomene de transfer. Mi-am zis că vin acasă, evaluez lucrările și pun notele finale. N-a fost să fie. Pentru că m-a pus… și am deschis “rețeaua de socializare” (între noi fie vorba, este un instrument foarte util pentru a menține legătura cu studenții din ziua de azi). Și găsesc un tânăr revoluționar, ofuscat că a găsit pe net o apă care conține 77 de “minerale minune” zice el. Bun, că nici el nici marketerii produsului nu fac diferența dintre “minerale” și “elemente chimice”, este o altă problemă.

Omul era revoltat datorită faptului că apa-minune respectivă conținea, simultan, plumb, arsenic, mercur și aluminiu. Adică, vezi-Doamne, răutatea întruchipată. A uitat de nichel, crom, poloniu, uraniu, plutoniu, ș.a.m.d.

 

Încerc să-i explic că:

  1. Doza face otrava;
  2. Capacitățile de extraordinar de bune de solvent ale apei fac ca ea să dizolve majoritatea mineralelor care-i ies în cale;
  3. Orice apă care are concentrațiile poluanților sub limita admisă este bună de consum;

dar el nimic, Batman!!!

 

Și continuă și acum…

Leave a Reply

Your email address will not be published.