City Break și Cuisine Internationale la Poiana Teiului (IV) – Burgeri

În cel mai recent city break la Poiana Teiului, multe ne-am propus (din punct de vedere culinar) și puține am făcut (după unele opinii), vremea capricioasă nepermițându-ne să ne desfășurăm în toată splendoarea grătarelor pregătite în aer liber.

De la dovleceii umpluți după rețeta Claudiei au mai rămas cam 400 – 450 g de pulpă de vită tocată, din care am făcut 4 (patru) burgeri. Bănuiesc că toată lumea știe ce sunt ăia burgeri, dar, pentru a atinge limita celor 500 de cuvinte care reprezintă valoarea optimă a unui articol publicat pe blog, consemnez faptul că burgerul este un fel de chiftea mai mare. Burgerul tradițional se prepară din carne tocată de vită, mai mult sau mai puțin asezonată cu varii mirodenii. Se prăjește rapid pe plita bine încinsă și, tot tradițional, se servește între două jumătăți de chiflă împreună cu diverse sosuri și o sumedenie de alte ingrediente care nu pot fi enumerate în totalitate fără a plictisi iremediabil cititorul după trecerea în revistă a primelor douăzeci.

_201

Am început cu “chifteaua” propriu-zisă. Am asezonat carnea tocată cu sare, piper și o jumătate de linguriță de condimente pentru carne (condimente care, conform specificațiilor producătorului, conțin: sare – 40%, ardei iute, piper negru, usturoi – cu SO2, coriandru, măghiran și chimen). Cum pulpa de vită este destul de săracă în grăsimi, am adăugat și vreo trei linguri de ulei de măsline.

_209

_202

_203

Am frământat bine compoziția în speranța omogenizării, apoi am împărțit-o în patru părți egale. Din fiecare parte am modelat manual o sferă, pe care apoi am aplatizat-o, obținând în final niște discuri (niște cilindri care au D >> H – pentru cunoscători) cu grosimea (H de mai înainte) de 5 – 7 mm. Teoria zice că aceste chiftele, înainte de a fi gătite, ar trebui să stea câteva ceasuri la rece. Cum poporul era flămând acum, nu peste câteva ceasuri, am sărit, cu bună știință, peste această etapă.

Am pus la încins, pe ochiul cel mai mare al aragazului deschis la putere maximă, tigaia-grill Stone Forte de la Delimano. Despre vasele de gătit Stone Forte am să scriu, probabil, un articol separat. Am deja o tigaie-grill, un wok și o cratiță, de care sunt foarte mulțumit.

_204

Când grillul a fost suficient de încins (adică nu puteai ține deasupra lui, la 2 – 3 cm, palma deschisă mai mult de câteva secunde fără a risca arsuri de gradul I) am trântit burgerii pe grill. I-am lăsat să sfârâie preț de 3 – 4 minute (fără a-i zgândări), după care i-am întors pe partea opusă și i-am mai lăsat încă alte 3 – 4 minute.

_205

I-am scos apoi într-o farfurie, și am încercat să-i mențin fierbinți până în momentul servirii.

_206

Între timp am pregătit niște inele de ceapă galbenă (dar nici cea roșie nu-i de lepădat) și niște rondele de castraveți murați.

_208

Cum burgerii nu figurau în niciunul din meniurile îngrijit alcătuite în zilele anterioare, iar – la ora preparării – era puțin probabil de a găsi chifle pe o rază de 15 km, în buna tradiție românească am înlocuit chiflele cu felii de pâine prăjită (toast pentru cei care au stat suficient prin străinătățuri cât să uite limba română).

Am adus burgerii la masă și m-am întors în bucătărie ca să-mi iau camera foto, întru imortalizarea preparatului final. Greșeală fatală! Când am revenit cu camera, am constatat că nu mai puteam să imortalizez decât figurile satisfăcute ale celor care înfulecau de zor rezultatele. Între felii de pâine prăjită, cu muștar (tradiția micilor cu muștar nu se pierde atât de lesne), felii subțiri de caș, inele de ceapă, castraveți murați, ba chiar și felii de ou fiert!

Aceasta a fost ultima imagine pe care am reușit s-o recuperez 😀

_207

Dacă repetați experimentul, trimiteți-mi și mie niște poze cu ceea ce ar fi trebuit să fie formatul final al burgerilor. Mulțumesc anticipat! 😉

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

Leave a Reply

Your email address will not be published.