City Break și Cuisine Internationale la Poiana Teiului (I)

__IMG_9624 CasaLa sfârșitul săptămânii trecute am fugit de canicula citadină și ne-am adăpostit în peisajul verde și răcoros, puțin mai sus de coada lacului de acumulare de la Bicaz, în Poiana Teiului. Au fost trei zile de relaxare și deconectare de la cotidian, zile din care n-a lipsit însă ritualul gătitului, ritual care a implicat atât aragazul modern, dar și plita încălzită cu lemne, ori grătarul așezat pe cărbunii încinși.

Meniul l-am stabilit, în linii mari, încă de acasă, pentru a putea face aprovizionarea cu cele necesare înainte de a ajunge la destinație. Ca de obicei, timpul alocat cumpărăturilor s-a dovedit insuficient, astfel încât, pe la cinci ceasuri după miezul zilei, a trebuit să facem o haltă de ajustare la o terasă aflată undeva la poalele Pietricicăi (la Piatra Neamț, pentru cei mai puțin familiarizați cu zona). Unde ne-am delectat cu mici cu muștar și scrijele (felii de cartof coapte pe plită) cu un delicios sos de usturoi.

Unii dintre noi (cei care n-aveau trebă cu volanul) am băut și câte o halbă de bere (bine, două).

Ajunși la destinație, am constatat că eram prea ghiftuiți și ora prea târzie ca să ne mai ocupăm de-ale bucătăritului. Bucătărit care s-a amânat pentru a doua zi la prima oră (adică pe la 10 AM).

Am început cu o gustare simplă: urdă dulce proaspătă, adusă de la stână cu o zi înainte, acompaniată cu roșii de la Ghidigeni.

Cât doamnele și-au savurat în liniște ( 😀 ) cafeaua, am încropit niște guacamole cu ton. Rețeta de bază am modificat-o ușor, în sensul că am mai pus în compoziție o roșie tocată mărunt (pe care e bine s-o decojiți înainte de a o hăcui) și un castravete, de asemenea curățat și tocat mărunt. Am folosit o conservă de ton mărunțit în suc propriu, iar iuțeala i-am dat-o cu ceva fulgi de ardei iute (să fi tot fost o jumătate de linguriță) aruncați în compoziție. S-a împăcat de minune cu niște pâine neagră ușor rumenită și cu un degetar de rachiu de prune (ar fi mers și rachiul de agave pe care îl meșteresc mexicanii, rachiu mult mai cunoscut sub D.O.C. de Tequila).

Dacă ne-am întremat puțin, am hotărât că e cazul să trecem la lucrurile mai serioase. După îndelungate negocieri cu coproprietara locului în care ne-am refugiat, coproprietară care deține și dubla calitate de cumnată și nașa de cununie a subsemnatului, am reușit să fiu relocat cu serviciul în bucătăria “de curat”, cu condiția să nu procedez ca Jamie Oliver când gătesc 😉 . Totodată, ținând cont de străvechea zicală care zice că nu încap două săbii într-o teacă, ne-am împărțit de la început sarcinile gastronomice. Eu am luat supa de somon cu praz (în care, iertați-mi modestia, sunt un renumit expert), iar ea a ales să pregătească un risotto ai frutti di mare.

Supa de somon cu praz

Despre această delicioasă supă-cremă găsiți toate detaliile aici. Dacă somon afumat am găsit fără probleme, praz n-am găsit în Bacău nici în piețe, nici la hypermarketuri. Așa că nașul (soțul nașei, ca să fiu mai explicit), a primit sarcina să facă rost de praz la fața locului, adică în Poiană. Într-un târziu a găsit ceva praz (îmi pare rău că n-am făcut o poză) care arăta cam cum arată primele recolte de ceapă verde din primăvară. Cu foarte mult verde și niște urme de alb. Am reușit să călesc în unt partea albă și o bună bucată de parte verde din două legături sănătoase de “baby-praz”, ca să pot porni supa. Noroc că mai luaserăm niște broccoli când am văzut că nu există praz în hypermarket (bine, am mai luat și o bucată de rasol alb de vițel ca să facem vitello tonnato, niște pepene galben pentru o supă rece, niște castraveți de pus la oțet, niște vinete și dovlecei de pus pe grătar, niște pătrunjel pentru salsa verde, un harbuz …), așa că, peste cartofii care erau aproape fierți am mai pus și o căpățână de broccoli (în prealabil divizată în buchețele și ținută în apă cu sare întru alungarea gângăniilor care, eventual, își făcuseră casă în el).

Am adăugat apoi smântâna, cea mai mare parte din somonul afumat, apoi am terciuit totul cu mixerul vertical.

Am decorat cu felii de saumon fumée și cu inele de praz verde, și totul a fost OK.

În paralel, nașa/cumnata/coproprietara s-a ocupat de risotto. Dar despre acesta, în partea a doua. (To be continued…)

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

2 thoughts on “City Break și Cuisine Internationale la Poiana Teiului (I)

  1. Pingback: City Break și Cuisine Internationale la Poiana Teiului (III) – Dovlecei umpluți | Food and beyond…

Leave a Reply

Your email address will not be published.