Ciorbă de perișoare

Nu scriu la comandă. Cu toate că am primit oferte (mai mult sau mai puțin serioase) de a scrie despre anumite produse și/sau servicii. Le-am declinat, politicos, pe toate, încercând să rămân independent într-o lume atât de mercantilă cum este cea a blogurilor culinare. Asta pentru că nu mă consider un “blogger culinar” în adevăratul sens al sintagmei. Blogul meu, încă de la începuturi, s-a vrut a fi doar o colecție de povești, uneori însoțite de rețete, mai mult sau mai puțin riguroase, ale unor experiențe culinare, fie petrecute acasă, fie undeva în lumea largă. Poate ați observat că blogul meu nu vă trimite, mai mult sau mai puțin insistent, spre locuri de unde TREBUIE să cumpărați ceva. Când fac vreo trimitere, spre un produs, un site, un magazin, o fac pentru că am cumpărat de-acolo, ori am folosit ceva de-acolo, și am fost mulțumit. În loc de a câștiga câțiva cenți din reclamele pentru diverse chestii, sunt infinit mai mulțumit când un cititor, adesea anonim, îmi spune: am făcut cum ai spus, am folosit ce-ai spus și totul a fost OK.

Mulți cititori ai blogului mă roagă să le dau diverse rețete: mâncăruri de post, mâncăruri dietetice pentru o anume suferință, mâncăruri speciale, pe care nu le găsesc în alt loc. Nu sunt medic, nu sunt nutriționist, nu sunt dietetician. Cu, sau fără diplome/acreditări. Îmi cunosc limitele (sper) și încerc să nu mă întind mai mult decât îmi este plapuma. Dacă știu ceva (ori cel puțin consider că știu), împărtășesc și altora. Dacă nu, îmi declin competența – adică zic franc: “nu mă pricep la asta/n-am făcut de-asta”.

Postarea de astăzi este/nu este o excepție. Să mă explic. Una dintre studentele mele (se știe ea, care este), m-a rugat să-i dau o rețetă de ciorbă de perișoare. I-am replicat că nu sunt cel mai în măsură, dar mi-a zis: “Păi ați pus o poză cu așa ceva, înseamnă că ați făcut. Și vreau să știu cum iese după rețeta pe care ați folosit-o.” Ce puteam să mai zic? I-am promis că, cu proxima ocazie, voi scrie despre minunata ciorbă de perișoare încropită după rețeta pe care soția mea a moștenit-o de la mama ei (adică soacră-mea, Dumnezeu să-i dea sănătate), care la rândul ei a moștenit-o de la mama ei, ș.a.m.d.

Uite-așa, Gabriela, s-a născut acest articol! 🙂

Ce vă trebuie?

Pentru perișoare:

_207

  • 400 – 450 g piept de curcan, fără piele, fără os;
  • 2 linguri de orez “clasic”;
  • 1 ou crud (fără coajă, evident);
  • Sare, piper – după gust.

Pentru ciorba propriu-zisă:

_201
_202
_203
_204
_205

  • 2 rădăcini de pătrunjel;
  • 1 rădăcină de păstârnac;
  • 4 morcovi mici;
  • 1 țelină mică (200 – 250 g);
  • 2 cartofi albi, potriviți;
  • 1 ceapă roșie;
  • 1 ardei gras, roșu (sau un gogoșar, ori un ardei capia);
  • 2,5 – 3 L de apă potabilă;
  • 1 cutie mică (75 – 80 g) pastă concentrată de tomate (min. 24% substanță uscată);
  • 300 – 500 mL borș de tărâțe (nu “Borș Magic” sau alte minuni);
  • 600 mL smântână grasă, de gătit (cu cel puțin 30% grăsime);
  • 1 legătură de leuștean proaspăt (în extrasezon: 1 – 2 linguri de leuștean uscat);
  • 1 legătură de pătrunjel verde (pe ăsta îl găsiți și în extrasezon – dacă chiar n-aveți, puneți 1 – 2 linguri de pătrunjel uscat);
  • Sare și piper – după gust.

Cum procedați?

Curățați legumele și ceapa, tocați-le (rădăcinoasele, cartofii, ardeiul – în cuburi mici, ceapa – mărunt) și puneți-le la fiert, într-o oală încăpătoare (minim 5 L), la foc potrivit. Trebuie să fiarbă (de când începe să clocotească apa), cam 10 – 15 minute.

_206

Cât timp se fierb vegetalele, pregătiți perișoarele:

Tocați (în mașina de tocat sau în robotul de bucătărie) pieptul de curcan.

_208

Adăugați la tocătură orezul, oul crud, asezonați cu sare și piper, apoi amestecați bine totul, până rezultă o pastă omogenă.

_209

_210

Cu mâinile bine umezite, formați bile sferice (cu diametrul de 2 – 2,5 cm) din compoziție, pe care le adăugați în oala în care fierb vegetalele. Acoperiți oala și reduceți focul la mic.

_211
_212

Ca să fiarbă carnea și orezul din compoziția perșoarelor, ar trebui să le mai lăsați la fiert vreo 15 – 25 de minute. Contează foarte mult calitatea orezului, frăgezimea cărnii și dimensiunile perișoarelor. Dacă nu vreți să dați greș, extrageți o perișoară din oală, puneți-o pe o farfurie, desfaceți-o și gustați din ea – evident, după ce să răcește puțin, ca să nu rămâneți fără bunătate de papile gustative.

_213

Dacă orezul și carnea sunt fierte, puteți proceda în continuare.

Adăugați pasta de tomate, amestecați energic și dați un clocot scurt.

_214

Adăugați borșul, apoi smântâna, amestecați și mai dați un clocot.

_215

Potriviți gustul final asezonând cu sare și piper. Mai adăugați borș, dacă este cazul.

Stingeți focul, adăugați verdeața (Dacă folosiți verdețuri proaspete, aveți grijă ca în prealabil să le spălați, să le scurgeți și să le tocați mărunt. Dacă folositi ingrediente uscate, adăugați-le așa cum sunt).

_216
_217

Lăsați 5 – 10 minute vasul acoperit, ca să se infuzeze verdeața, apoi serviți. Cu sau fără ardei iute alături.

_218

S-aveți poftă și să ne revedem sănătoși!

4 thoughts on “Ciorbă de perișoare

Leave a Reply

Your email address will not be published.